Da, Dragos si as completa cu legatura dintre patimile trupului si starea duhului.
Desi, din ratiuni pedagogice/de clarificare minimala, facem distinctie intre patimile trupului si cele ale sufletului, in fapt toate cele trupesti sunt si exprimarea celor sufletesti.
Patima fumatului, de pilda, este derivata (zic unii mai scoliti in asta) dintr-o nevoie patimasa de ocrotire si alinare. Au mai fost pomenite si "fumurile" mandriei, insa de baza ramane functia protectiei, dereglata la unii (protectie/paravan fata de propriile trairi negative resimtite ca prea agresive pentru confortul narcisist al eului).
Patima alcoolului are in spate lacomie, egoism, neliniste, neincredere si gustul pentru moliciuni de tot felul.
Programele (lumesti) de renuntare la fumat si baut distructiv pun mereu in prim plan, dupa o perioada initiala cand se acorda intens asistenta somatica, pe lucrul sufletesc: igiena morala, insusirea unui program asazis spiritual, cultivarea virtutilor etc. Altminteri au loc recaderi, cu efecte mai severe, de obicei.
|