Citat:
În prealabil postat de ioan67
Facusem o paralela intre 3 moduri de exprimare a problemei mortii...
Oare caracterul personalizat al lumii de dincolo se regaseste si in budism?
Ca in crestinism pare evident.
Personalizarea, insusire a vietii si inainte si dupa moarte, este evidenta in crestinism, atat in Apus (la Dante) cat si in Rasarit.
Dar in budism e parca abordat nu atat omul/persoana cat mai degraba natura abstracta care se presupune ca ar sta in spatele existentei....
|
In budism, efortul cognitiv este directionat catre clarificarea naturii persoanei. Pentru ca toate virtutile si pacatele implica "eul" in proces.
Cunoasterea de sine este esentiala.
Atata vreme cat eul nu este observat atent, inteles in dinamica sa, in intimitatea naturii sale - automatismele actionale se repeta fara incetare.
Budismul ofera un set de strategii pentru decodificarea notiunii generice de "persoana".
-------
Intelegerea naturii persoanei nu inseamna depersonalizare, anihilarea constiintei de sine. Mai degraba, personalizarea intregii existente. Dezrobirea de patima si saltul intr-un plan extatic in care dragostea se intinde catre toate, comunica cu toate.
----
Rugaciunile budiste sunt "personale" - nu sunt adresate unor abstractiuni.
Taramurile pure din cosmologia budista (ex. Akanishta, Sukhavati,...) sunt populate de fiinte, formeaza comunitati (sangha).
Insa este important de inteles ca finalitatea calatoriei spirituale se afla ascunsa adanc in propria inima.