[cristiboss56]

O experiență inedită: întâlnirea cu Ortodoxia chineză
Domnule Florin Cârlan, înainte de toate, câteva cuvinte despre dumneavoastră și cum ați ajuns în China.
Am 42 de ani și sunt absolvent al Facultății de Teologie din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța. Tot la aceeași universitate am făcut un masterat în drept, după care am urmat cursurile Secției de Limbi Orientale a Universității Bucu*rești, unde am studiat limbile chineză și persană. Acum patru ani am plecat în China, cu o bursă pentru aprofundarea limbii chineze. Între timp am primit și o bursă din partea orașului Beijing pentru continuarea studiilor doctorale.
Ce vizează aceste studii?
Cercetarea documentelor clasice chineze referitoare la opera marelui gânditor Lao Zi, conceptele fundamentale din opera lui și un scurt studiu comparativ cu gândirea patristică ortodoxă.
O biserică neinterzisă, dar nici recunoscută
Știu că în anii petrecuți în China ați diortosit o traducere a Noului Testament pentru ortodocșii de acolo.
E prea mult spus. Este vorba mai degrabă despre o adaptare în limba chineză actuală a unei traduceri a Noului Testament, publicată în 1864, și a Psaltirii din 1879, ambele tipărite la Beijing, după exemplare puse la dispoziție de Biserica Ortodoxă Japoneză misionarului rus ortodox de la Hong Kong, care se ocupă într-un fel și de restul Chinei. Sper ca ele să-i ajute pe ortodocșii din această țară. Pentru că în lume mai există doar patru exemplare, dar scrise în limba clasică, într-un format foarte greoi pentru cei de astăzi, m-am apucat, împreună cu prietenii ortodocși chinezi, să le retranscriem într-un nou format, acceptat de toată lumea. Am păstrat limba clasică veche, în care sunt traduse, pentru că este încântătoare la auz pentru chinezii de astăzi. Mai există o variantă a Bibliei, de la 1910, tradusă în „limba chineză de stradă”, cum spun ei, dar care nu-i mulțumește pe deplin.
Pentru că tot îi pomeniți, câți ortodocși trăiesc astăzi în China?
Este foarte greu de stabilit numărul lor, pentru că, practic, nu există o statistică oficială în acest sens. Există însă mărturiile credincioșilor care spun că în Beijing, spre exemplu, trăiesc peste 100 de ortodocși. Dar și aceștia sunt împărțiți în două grupări, după etnie: gruparea Albazin, ai cărei strămoși provin din cazacii din Rusia căsătoriți cu etnice chineze, după cucerirea populației locale în 1685 de către împăratul Kangxi. Urmașii lor de astăzi nu se deosebesc de masa nativilor chinezi. Când apar însă în acte, originea lor este menționată. Ortodocșii din a doua grupare, puțini la număr, aparțin etniei Han, majoritară în China.
Spuneți-ne câteva cuvinte despre Biserica Ortodoxă Chineză.
De regulă se spune că primele misiuni creştine în China au avut loc în secolul al VII-lea, odată cu pătrunderea nestorienilor. Eu am o cu totul altă părere despre acești „nestorieni”, despre care, probabil, vom vorbi. Primul misionar catolic în China a fost Ioan de Monte Corvino, iar primul contact al creştinismului ortodox cu China s-a făcut prin spătarul Nicolae Milescu, aflat în solie în această țară, între 1575-1577, din partea împăratului Rusiei. Bazele misionarismului ortodox rus în China s-au pus însă în 1685, când părintele Maxim Leontiev a fost luat prizonier în regiunea Amur de către chinezi şi dus la Beijing. În 1695, Mitropolitul rus Filotei de Tobolsk a trimis acestuia un Sfânt Antimis, mir şi cărţi liturgice. În 1714, acelaşi mitropolit a întemeiat Misiunea ortodoxă rusă din China, care a avut de înfruntat atât reticenţa chinezilor, cât şi opoziţia acerbă a iezuiţilor. În 1957, Biserica Ortodoxă Chineză devenea autocefală, având 20.000 de membri. Revoluţia culturală din 1966-1967 însă a distrus tânăra Biserică Ortodoxă aproape complet. Astăzi, guvernul chinez recunoaşte oficial cinci culte religioase: budismul, taoismul, catolicismul, protestantismul şi islamul, nu şi creştinismul ortodox. În timpul revoluției culturale, numai romano-catolicii au beneficiat de sprijinul primului-ministru de atunci, Zhou Enlai, mâna dreaptă a lui Mao. El l-a convins pe acesta să păstreze două catedrale istorice romano-catolice în Beijing, ridicate de misionari în urmă cu 400 de ani. Ortodocșii nu au avut nici un susținător, Biserica lor fiind distrusă din temelii și cei mai mulți preoți, martirizați. În 1990, când guvernul comunist a făcut marea deschidere către Occident, a chemat toate cultele să se înregistreze oficial. Romano-catolicii, având încă episcopi nativi chinezi, au reușit să se înregistreze. La fel și protestanții. Ortodocșii însă, cu doar trei-patru preoți nativi, și aceștia lipsiți de drepturi civile, fără episcop, neștiind poate de invitația guvernului, nu au avut forța necesară să se treacă pe lista cultelor recunoscute. Astăzi, Ortodoxia în China nu este interzisă, dar nici recunoscută. În aceste condiții, comunitățile ortodoxe sunt doar tolerate. În perioada comunistă nu s-a ridicat nici o biserică ortodoxă în China, dimpotrivă, au fost demolate. Acum, există doar două în orașul Harbin, în nord-estul țării. Una, „Sfânta Sofia”, foarte frumoasă, a fost transformată în muzeu. Cealaltă, „Acoperământul Maicii Domnului”, mai mică, la fel de frumoasă, a rămas activă, dar nu a avut *preot. Acum are unul, hirotonit în Rusia, care, din păcate, nu are voie să slujească în nici o altă localitate. În Beijing a existat Centrul misionar ortodox rus, care a avut patru-cinci biserici, cu moaște de sfinți mucenici, două mănăstiri, una de maici și una de călugări, o Reședință episcopală, o bibliotecă. Toate însă au fost demolate și acoperite cu pământ. Străinii ortodocși care vor să participe astăzi la o slujbă trebuie să meargă în incinta Ambasadei Rusiei, unde funcționează o capelă. În sud, în orașul Hong Kong, se află o biserică ortodoxă rusească, una grecească, a Patriarhiei Ecumenice, care are și un episcop. Preoții de acolo nu au dreptul să slujească în alte localități. În zona numită Mongolia interioară trăiesc vreo 3.000-4.000 de ortodocși de etnie Man. Ei se adunau în casa unuia dintre credincioși. Guvernul a sesizat însă lucrul acesta și, temându-se de vreo posibilă conspirație politică, le-a ridicat două biserici! În Taiwan există acum o singură biserică ortodoxă. În total, în China, trăiesc aproximativ 10.000 de credincioși ortodocși.