[cristiboss56]

Ce senzație v-a creat contactul cu această istorie și realitate ortodoxă chineză?
Aceea de trăire a creștinis*mului ca în perioada lui primară. Ca atunci când credincioșii erau înconjurați numai de păgâni, erau prigoniți de autorități, obligați să se ascundă ca, neștiuți de nimeni, să-și practice cultul. În Beijing, de pildă, ortodocșii se adună în casa unuia dintre ei și se roagă în fața icoanelor.
Apropo de icoane: cum arată acestea, în varianta lor chinezească?
Nu diferit de ale noastre. În majoritate, sunt aduse fie de la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, fie din Rusia. În diaspora chineză din America există pictori care realizează icoane ortodoxe cu specific național, mai ales cu chipurile mucenicilor martirizați în 1900 în China, în timpul Răscoalei așa-zișilor „boxeri”. O răscoală în fapt anticolonialistă, îndreptățită din acest punct de vedere, dar condamnabilă pentru că s-a extins violent și asupra conaționalilor care se aflau într-o anumită legătură cu străinii și care îmbrățișaseră religia acestora. Este vorba de 222 de mucenici, în frunte cu Mitrofan Yang Ji, primul preot ortodox nativ chinez. În vremea aceea, întreaga Biserică Ortodoxă Chineză avea puțin peste 400 de credincioși. Cu alte cuvinte, jumătate din Biserică a fost martirizată!
O căsătorie și o familie adusă la Ortodoxie
Domnule Cârlan, din China v-ați întors nu numai cu o experiență inedită, ci și cu o soție și o fiică...
Așa e. Acolo m-am căsătorit cu o chinezoaică, medic specialist în medicină tradițională. O cheamă Maria-Ting Ting. În timpul pregătirii tezei de doctorat, aveam nevoie de o Biblie în limba chineză. Atunci, în pangarul unei catedrale romano-catolice, unde căutam cartea, am cunoscut-o pe Maria, care provine dintr-un sat în întregime romano-catolic. Acolo a funcționat fosta misiune iezuită condusă de Matteo Ricci, ajuns în China în 1582. Când am hotărât să ne „luăm”, am venit în țară, unde ea a primit mirungerea ortodoxă și ne-am căsătorit. Părinții ei au avut oarece rețineri, și încă mai au, deoarece în China nu se știe aproape nimic despre Ortodoxie. Până și unii din mediul romano-catolic cred despre ortodocși că sunt protestanți sau sectanți! Părinții Mariei l-au întrebat pe preotul lor ce este cu Ortodoxia. Iar acela le-a spus că nu este nici o mare diferență ca și credință. Atunci s-au mai liniștit. Acum mergem împreună la slujbe la Biserica „Sfântul Grigorie Palama” din București și la „Sfânta Ecaterina”, paraclisul Facultății de Teologie, dar cea mai mare problemă pentru ea rămâne bariera lingvistică. Împreună o avem pe Anastasia-Yang Ji, după numele primului preot ortodox chinez de care am pomenit, care are un an și șase luni. I-am pus și al doilea nume pentru că chinezii nu pot pronunța numele occidentale. Așa că aici îi spunem Anastasia, iar în China Yang Ji. Fetița, deși s-a născut acolo, am botezat-o ortodoxă aici, în România.
Ce proiecte de cercetare aveți în lucru?
La cererea Secției de Religie a Universității de lingvistică din Beijing, doresc să continui un studiu referitor la primii creștini care au intrat în China și care, conform studiilor protestante, citate și pe la noi, ar fi fost nestorieni. Este o afirmație care nu se sprijină pe nici o sursă! Am studiat problema în China pentru teza mea de doctorat și am ajuns la concluzia că, în realitate, iezuiții, adică misionarii romano-catolici care au descoperit și analizat prima mărturie creștină chineză, așa-zisa „Stelă nestoriană” de la Xi’an, susțin că primii creștini care au intrat în China, după cum reiese din textul de pe stelă, au aparținut „Bisericii primare, a cărei dogmă era pură”. Atunci, se pune firesc întrebarea: cum de toate studiile protestante afirmă că ei erau nestorieni? Asta este o mare problemă. Protes*tanții nu pleacă în această susținere de la nici o mărturie de ordin dogmatic sau de altă natură. Singurul lor argument ar fi că apar pe această stelă numele unor monahi veniți din Imperiul roman, ale căror nume sunt scrise în limba siriacă! De aici au tras concluzia că aceștia au venit din Siria, care pe vremea aceea se pare că era nestoriană. După părerea mea este o mare eroare. Pentru că în anul în care stela respectivă mărtu*risește că au intrat creștinii în China, adică 635, Siria nu era neapărat nestoriană. Sfântul Ioan Damaschin, care a trăit între anii 645-749, era ortodox. Asta ce ar însemna să credem, că doar sfântul, care era din Siria, era unicul ortodox de acolo, înconjurat de o mare mulțime nestoriană? O mare eroare! Eu mă bazez în principal pe studiile chineze, pe care se pare că Occidentul le evită. De aceea voi încerca să contrazic această teorie occidentală, lipsită de fundament.
Domnule Cârlan, înainte de a ne despărți, definiți într-un fel metaforic această întâlnire ortodoxă românească, prin persoana dumneavoastră, cu Ortodoxia chineză.
Eu cred că în Dumnezeu suntem una, chiar dacă ne despart distanțe atât de mari. Tot suntem frați în Hristos și urmași ai lui Adam. Nu trebuie decât să ne întâlnim. Atâta tot.