In afara de scolile de stat, exista scolile particulare. Aproape toate sunt confesionale (catolice). Ele sunt coordonate de episcopii. Sinodul episcopilor din Franta tuteleaza o directie de invatamant.
Scolile private sunt de doua feluri: cu contract cu statul (cam patru cincimi din ele) si fara contract cu statul (cam o cincime). Contract cu statul inseamna ca statul se obliga sa plateasca profesorii si tot el ii numeste in post (teoretic episcopul sau delegatul sau cu probleme de invatamant se poate opune unei numiri, dar este un lucru neobisnuit). In schimb, scoala adera la programa impusa de stat, la structura anului scolar impusa de stat etc. Practic, se predau cam aceleasi lucruri ca in scolile de stat si in aceeasi maniera. Diferenta este mai mult la elevi decat la profesori. Elevii, venind din familii care au o anumita orientare, au alt nivel decat colegii de la stat, lucru care se vede bine in statisticile privind rezultatele la examenele de brevet, la bac, in facultate.
Scolile fara contract cu statul nu au niciun fel de obligatii. Acolo se poate preda faptul ca descendenta omului din maimuta este departe de a fi o certitudine probata stiintific. Acolo se poate preda si despre Jaques Maritain, si despre Léon Bloy, si despre faptul ca Europa nu a fost in bezna pana la Secolul Luminilor. Dar parintii (si in mica masura episcopiile) platesc in intregime scolarizarea, care poate friza o mie de euro pe luna. Performantele acestor scoli sunt, de multe ori, cele mai bune. Pe de alta parte, putine familii pot rezista la costuri.
In afara de invatamantul "clasic", in care copilul merge la scoala, mai exista invatamantul acasa. Adica la distanta. Asta nu inseamna ca nu face scoala, ci ca o face acasa. Prin urmare, exista invatamant de stat la distanta si invatamant privat la distanta. In aceasta forma la distanta, avantajele in privat sunt mai putin evidente, fiindca statul e mult mai lipsit de mijloacele de a spala pe creier copiii (motiv pentru care si descurajeaza si cauta sa limiteze aceasta forma, care a luat, totusi, un mare avant in ultimii ani).
Avantajele invatamantului la distanta sunt:
-elevul isi organizeaza (evident, ghidat de parinti) timpul de lucru, astfel incat la sfarsitul anului sa fi dat toate lucrarile si testele de evaluare necesare. Nu are ore pierdute, asa cum sunt orele de "lucru in echipa", "dirigentie", "ore de aprofundare si recuperare" etc, care fac cam jumatate din orele de la scoala. Nu trebuie sa astepte ca un profesor sa-i explice prostului clasei pana ce acela da semne ca a inteles, timp in care toti ceilalti au pornirea sa se urce pe pereti. Prin urmare, elevul foloseste mult mai bine timpul lui si este mai productiv.
-este mai putin ideologizat. Chiar daca materia e aceeasi (vorbim acum de invatamantul de stat cu frecventa fata de cel de stat fara frecventa), elevul nu se mai duce cu scoala la liturghiile laice unde sunt tamaiati eroii Marii Revolutii Franceze. Nu trebuie sa mai faca referate despre soarta grea a sclavilor africani vanduti de colonistii europeni, etc.
Detractorii invatamantului de stat (stanga, adica majoritatea profesorilor si totalitatea ministrilor, fiindca majoritatea profesorilor sunt de stanga aici, ca si ministrii) cauta sa sublinieze faptul ca invatamantul la distanta impiedica socializarea copiilor. In realitate, niciunul dintre studiile care s-au facut nu arata ca cei de la distanta ar fi cu ceva mai autisti decat cei cu frecventa). Aceiasi, pun succesele invatamentului privat, ca si ale inavatamantului la distanta pe seama faptului ca sunt copii selectionati. Copiii din familii favorizate sunt suprareprezentati. Se confunda cauza cu efectul.
|