Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Acest proces de divinizare a unei persoane este fundamentul si originea religiei si implicit a sacrului.Omul nu poate percepe in alt fel experienta sacrului sau atingerea unei stări de natură spirituală.Deși majoritatea ființelor zeificate au vorbit despre atingerea iluminării propii,despre evoluția prin atingerea autodivinizarii,aceștia au sfârșit prin a fi ei înșiși venerati,iar oameni au eșuat in a-i înțelege.
|
„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!