[sophia]

Pt. Yasmina - da, feminismul a stricat mult si inca nu-si dau seama.

Eu ma refeream de fapt la faptul ca macar parintii ar putea sa ceara (toti) un program de lucru compatibil cu viata de familie. Angajatorii, indiferent care, nu realizeaza ca oamenii au familie, copii si aproape nu se mai vad.
Si chiar si pentru cei fara copii este valabil...

Pentru Mihnea si Florin - eu nu inteleg si poate explicati voi un program de SA. De unde sa mai fie tata si mama profesori, daca trebuie sa si munceasca?
Tata are serviciu, mama are si ea alte treburi in casa de gospodarit si ingrijit copii. Bunicii nu mai sunt demult in schema ca lucreaza si ei pana la adanci batraneti.

Am vazut niste cazuri din astea speciale la televizor.
Aici SA este interzisa prin lege. Cei cativa care au incercat nu au avut succes, au fost urmariti legal si au trebuit sa plece din tara, macar o perioada. Dar le-a fost greu, inclusiv material.
Cazul in speta avea mi se pare doi copii, iar parintii lucrau de acasa.
Cand lucrau, nu rezulta. Era toata ziua un amestec de scoala cu alte activitati. Copiii erau cam singuri...

Mai stiu niste cazuri in care familia fie a fost plecata in calatorie (pe mare) o perioada mai lunga, fie a lucrat in alta parte (jungla).
In primul caz nu stiu exact cum faceau scoala, daca primeau de undeva prin radio ceva indicatii, sau programe. In principal lucrau din carti.

In celelalte doua cazuri era vorba despre familii de cercetatori care au lucrat una in Papua-Noua Guinee in jungla (ani de zile), fie in jungla Braziliana. In primul caz erau 3 copii de varste destul de apropiate. Primeau carti de scoala pentru fiecare an si aveau program fix. Parintii erau oricum cu ei.
In al doilea caz era numai o fetita si ea stat acolo un timp mai scurt.
Copiii din primul caz au plecat pe la o anumita varsta inapoi in tara de origine. S-au descurcat greu cu scoala si cu viata in general. Doi dintre ei totusi au reusit, au fost mai tari. Al treilea copil (fata care a scris si cartea), a avut un destin tare greu.

Singurul lucru pozitiv de aici - toti acesti copii au invatat niste lectii de viata deosebite inclsuiv de la populatiile bastinase cu care au fost in contact.

Am mai vazut un interviu cu un baiat care a facut SA, mi se pare impreuna cu fratele lui (nu mai stiu sigur). A spus ca nu e bine si nu i-a placut. De altfel la un moment dat a si intrerupt si s-a reintors la scoala.

Copiii pe care i-am vazut (la televizor) in familii care doreau SA (deci nu cei cu jungla), aveau ceva probleme. Eu le-as numi - rasfat mare.
Spuneau ca nu le place la scoala, nu le plac colegii.
Pana la un punct inteleg, este posibil. Dar ca parintii sa caute sa-i tina acasa in loc sa rezolve situatia in alt mod, mi se pare inacceptabil.

Pt. Florin - in ce perioada ai facut tu scoala? Eu am facut multe laboratoare si experiente si la fizica si la chimie. Mie mi-a placut cu mici exceptii scoala pe care am facut-o. Am invatat mult si multe.

Pt. Iorest - aici vorbim de copii normali care sunt tinuti sa faca scoala acasa.
SA se poate aplica la copii cu handicap, cu probleme mari. Desi...!
Si acestora le face bine colectivul. Le-ar prinde mai bine scoli speciale, cu profesori special pregatiti. Nu izolare.

In final - da, sunt anumite probleme la scoala. Sunt copii mai sensibili, colectivele sunt foarte amestecate, profesorii sunt si asa si asa.
Dar si parintii...or fi mai grozavi?
Ar trebui sa spuna si copiii cum vad lucrurile. Daca ei nu vor SA?

Concurenta - da exista concurenta si comparare inca din clasa I. Se compara mereu note, capacitati. E si bine si e si rau.
E rau pentru ca fiecare copil este altfel.
E bine, pentru ca intreaga viata (profesionala si nu numai) este numai o competitie. Din pacate.
Si trebuie invatat si asa ceva, adica modul de lupta, mod de a te comporta in competitie, fair-play, mod de a reactiona la infrangeri etc.
Astea nu prea poti sa le inveti acasa.

Din pacate profesia nu inseamna numai a stii lucruri din carti. Ea presupune si anumite capacitati soft (munca in echipa, reactie la critica, etc.)