Citat:
|
În prealabil postat de SoraL
Citat:
|
În prealabil postat de NiCcoleta
De ar fi sa aleg sa ma calugaresc m-as dece unde oi vedea cu ochii...si prima manatire(de maici) care o sa o gasesc acolo am sa ma opresc.
Dar acum nu indrasnesc sa ma gindesc chiar atit de departe.Ca sa ma duc in monahism mai inti trebuie sa trec de ispitele astea mirenesti.
|
Iertati-ma
Asa am zis si eu la inceput ca unde voi vedea cu ochii ... si prima manastire... am rezistat 1 zi . A doua 1 saptamana dupa care m-am intors in societate. Mi-a cam trecut ideea de a pleca dupa cum vad ochii mei. Mi-a murit si curajul de-a mai incerca. Acum nu mai astept decat sa treaca viata asta asa searbada de orice lumina.
Cum spunea un Sfant Parinte "sa va faceti manastire in sufletele voastre"... Asa ma stradui si eu sa pun prima caramida la manastirea sufletului meu. Dar cu cat ma stradui mai mult parca un Sfant Spiridon imi desface caramida si raman doar pamant...Pune Doamne foc in inima mea, apa la radacina iubirii mele si transforma pamantul in zidirea ta. Iubite-voi Doamne ... nu ma uita... |
SoraL,
Nu stiu daca vei citi acest mesaj (n-a mai scris nimeni in acest topic de mult timp).
Si totusi iti scriu. Ceva din inima mea ma indeamna ss-o fac si daca inima striga cu toata puterea, atunci trebuie sa o ascult..
Referitor la ceea ce s-a scris , "m-as duce oriunde as vedea cu ochii", e ceva de inteles; cand dorul pentru a-ti dedica viata Domnului incepe sa mistuie suufletul si toata fiinta ta, ai fugi nebuneste in toate directiile si ai lasa ratiunea la o parte. Cu toate astea, stau si ma gandesc la cunoscutele "Epistole" ale Cuviosului Paisie Aghioratul, in care scria ca atunci cand te decizi pentru viata monahala, trebuie sa ai mare grija in a alege manastirea. Spunea chiar ca trebuie tinut cont si de anumite lucruri exterioare, aparent neimportante, cum ar fi clima, spre exemplu. Fiecare manastire are tipicul ei, unele mai aspre, altele mai putin aspre...Ceea ce conteaza insa este focul care trebuie sa arda in tine, care sa-ti spuna neincetat ca acela e rostul vietii tale, ca vrei si esti gata in orice clipa sa renunti la tot si la toti pentru a fi mireasa lui Hristos!
Nu deznadajdui, dar nici nu aastepta prea mult fiindca aceasta flacara s-ar putea sa lumineze si sa arda tot mai putin...nu o lasa sa se stinga!Vrasmasul face orice ca sa-i indeparteze pe oameni de la calea cea buna. Nu mai vorbesc de cate mestesuguri se foloseste pentru a-l izgoni din manastire pe cel care a venit sa se afieroseasca lui Dumnezeu...
Vorbeste mai mult cu duhovnicul, roaga-te Domnului ca sa-ti vorbeasca prin gura acestuia si sa te indrume!Sunt mai mult ca sigura ca ai duhovnic; daca nu ai,roaga-te, cauta-l! Domnul nu te va lasa
Poate ai si impedimente exterioare, nu numai launtrice. In privinta acelora nu are rost sa-ti faci griji. Cred ca cea mai mare parte a monahilor si a monahiilor au avut candva astfel de obstacole. Cand trebuie sa plece copilul la manastire, chiar si cei mai credinciosi si evlaviosi parinti se clatina, diavolul le aduce un pustiu in adancul inimii, le intuneca mintea, ii face sa sufere...dar si Domnul lucreaza, asta e ceea ce nu ar trebui sa uitam niciodata!
Ma doare mult suferinta celorlalti. Ma apasa, o simt ca si cum ar fi a mea. Uneori chiar este si a mea; in fond, fie ca ravnim pentru viata monahala saau pentru cea de familie, tot crestini suntem, cu acelasi etern dor catre patria cereasca...
Am scris abia putin din ce ma indemna inima si mi-a trecut prin minte ca un fulger ca...poate deja esti acolo unde insetezi de atata timp...
Oricum ar fi, Domnul sa-ti ajute si sa te mantuiasca!
(Ii rog pe toti cei de pe forum sa ma ierte daca am gresit cu ceva. Am revarsat doar cateva picaturi din ceea ce sufletul ma indemna sa spun. Mi-e greu sa tac atunci cand vad oameni atat de indurerati si ma gandesc ca si eu am fost odata tot asa: o fiinta Fara nici un sens, ratacind intr-o viata pe care nu o intelegea...)