[sophia]

Gandesc precum Annyta in postarea de la inceput.
Un jurnal este bun si chiar terapeutic. Iti descarci ganduri si sentimente si te mai linistesti, chiar te lamuresti tu insuti in anumite probleme, iti faci ordine in tine si in relatii cu altii.
Exista si un pericol - sa ti-l gaseasca altcineva si sa ti-l citeasca.

Daca sa scrii pacatele in el - cred ca automat le scrii, pentru ca faci si pacate.

Mesajul lui Zaharia - nu prea cred, dar a scris frumos.
Nu stiu daca e bine sau rau sa aibe asa un duhovnic.
Nu-mi place ideea cu biletelul la spovedanie. Adica nu e rau sa notezi, dar ce scrii totusi acolo?
Pentru mine este o problema cu spovedania pentru ca nu stiu ce ar trebui sa spun si pentru ca nu este timpul necesar.
Daca as avea eu un duhovnic sau un preot cu care sa pot discuta problemele mele adevarate, in liniste si cu rabdare....poate ca nici n-as mai face unele pacate.
Dar cand stau alti zece la rand si altii multi asteapta sa inceapa slujba si preotul este obosit si plictisit...nu-ti mai vine sa spui nimic.
Noi nu stim ce este la Dumnezeu pacat, fiindca trebuie judecat pe ansamblu totusi.
Daca spui mereu ca te-ai certat cu Maricica, trebuie vazut totusi de ce se intampla asta si de ce se repeta. Inseamna ca este ceva mai profund care trebuie rezolvat. Poate ca pana la urma nici nu este (numai) pacatul tau.
Se iarta efecte si nu se rezolva cauza care le produce...