Am spus "nu mă odihnea" (rectific: "uneori nu mă odihnea"). A spus lucruri folositoare (sau și lucruri folositoare), dar o mai lua și pe arătură. Și fiecare dintre noi o mai luăm pe arătură! Ideea era că noi suntem subiectivi în aprecierea unei persoane, iar pe mine, simplu, mă obosesc expresii gen "eu nevrednicul și păcătosul" (des întâlnite la Zaharia sau la tine). Sau evocarea prezenței în jurul unor părinți înduhovniciți...și asta în momente când cartea noastră de vizită ar putea întări anumite convingeri. Și mă obosește și mai mult rigiditatea și singuranța de sine în judecarea unei situații sau a unui semen (judecarea, nu osândirea!), dar asta nu înseamnă că nu mă folosesc de ceea ce consider că e bun la tine. Simplu ți-am spus ceea ce nu-mi place. Ce-mi place țin pentru mine. Simplu. :)
|