Artista a dovedit, după opinia mea, și altceva decât s-a comentat:
1) Că nu e bine să te joci cu focul.
2) Că un pistol rămâne un pistol, mai ales în era armelor de foc.
3) Că oricine se încumetă să se joace cu designul experimental își asumă riscul unor surprize cu totul nebănuite.
4) Că fie a avut un consilier de psihologie (individuală și interpersonală-socială) slab, fie nu a avut niciunul. Sau poate s-o fi certat cu bărbatsu, vreun psiholog, și a vrut să-i arate că ea e mai tare.
5) Că vrea să facă morală, într-o lume care s-a săturat demult de morală ieftină.
Dacă ar fi avut un consilier bun, artista ar fi aflat că astfel de experimente s-au făcut cu duiumul în anii 80 și că relevanța lor e cu totul alta.
Fără a dori să țin o lectție pe aici, precizez doar că relevanța e de fapt aceasta:
a) se evidențiază (inutil, întrucât se știa demult) forța sugestiei unui cadru de stimuli (design experimental specific, cu obiecte care au valoare emoțională ridicată);
b) se arată rolul scenariului cognitiv individual și a amorsei contextului în declanșarea selectivă a unor comportamente.
În rest, putem specula fără griji, că doar toți ne pricepem la fotbal, la teologie, la psihologie și la orice altceva.
|