In primul rand multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa ajung acolo. Asa am avut ocazia sa cunosc oameni minunati. Doctori si pacienti. Cu adevarat, nu stiu daca exista mai mare intelepciune decat sa stai la capataiul unui muribund..
Precizez acestea, frate drag, nu ca sa par "grozava" ci pentru ati da posibilitatea sa ma 'simti" dincolo de ecran..
In al doilea rand, da! Stiu exact ce spui. Acolo unde am stat, eram jumatate paleative jumatate "putin mai norocosi".
Nu stiu parerea sau trairea prietenilor mei din spital, stiu insa ca eu, slava Domnului am avut prieten, ajutor, psiholog pe parintele meu duhovnic. Ca sa parafrazez pe parintele Rafail Noica (conferinta de la Iasi "Intalnirea cu duhovnicul"), duhovnicul este ca un telefon.. el, transmite ceea ce tu vrei sa spui Lui Hristos..
Atata dragoste, pace, bucurie mi-a ingaduit Maica Domnului sa primesc prin purtarea de grija a parintelui ca prezenta psihologului nu a fost necesara. Eu am ales pe Hristos. Deci nu pot fi recunoscatoare de ceva ce nu am cunoscut.

Acum, ca sa intelegi punctul meu de vedere. Sant mama. Traiesc in lume. Particip la sedintele cu parintii, ma intalnesc cu alti parinti si VAD cat rau face psihologia..dar vom reveni la acest subiect cand se va deschide un nou topic. Sa lasam aici spatiul pentru tema aleasa. "Transfuzia de sange"