Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Și a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, Și le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare.
|
Sf Chiril: Demonul intinde curse de tot felul celor care se straduiesc sa traiasca o viata sfanta. Cand poate sa seduca un suflet atragandu-l spre placeri carnale, el stimuleaza in acela iubirea de voluptati. Daca scapa de aceasta tentatie, atunci cauta sa il faca sclav al altei patimi: al iubirii de glorie; si aceasta dorinta de glorie desarta vine sa salasuiasca in unii Apostoli: "a intrat un gand in inima lor; care dintre ei ar fi mai mare?". Nu putem crede ca toti ucenicii au cazut prada acestei glorii desarte, dar pentru ca sa nu cada asupra vreunuia dintre ei aceasta acuzatie Evanghelistul se exprima de o maniera generala, zicand "a intrat un gand in inima lor".
Teofil: S-ar parea ca acest gand le-a venit din aceea ca nu putusera sa vindece un om care era posedat. In discutia pe care vor fi avut-o referitor la aceasta, ei gandeau "nu este ca urmare a neputintei mele ca nu l-am putut vindeca, ci ca urmare a altuia" si aceasta a fost cauza disputei despre care dintre ei ar fi cel mai mare.
Venerabilul Beda: S-ar mai putea spune si ca Apostolii, dupa ce au vazut ca Mantuitorul ii alege pe Petru, Iacob si Ioan pentru a-i duce, separati de ceilalti, pe munte si dupa ce a promis lui Petru cheile imparatiei cerului, se convingeau ca acesti trei ucenici aveau un pas fata de ei, ori ca Petru era pus cap al tuturor Apostolilor. Sau crezura ca Petru era pus deasupra lor fiindca Mantuitorul l-a inaltat ca un egal al Sau la plata impozitului. Pe de alta parte, cititorul atent va gasi ca au rumegat intre ei aceasta problema inainte de a fi vorba de acest impozit: dealtfel Sf Matei evoca aceasta discutie ca avand loc la Capernaum (Mt 18) si la fel face Sf Marcu "venind la Capernaum, pe cand erau in casa, El ii intreba "Ce discutati voi pe drum? Si ei taceau, fiindca pe drum disputasera despre care dintre ei era mai mare".
Sf Chiril: Domnul, care stie sa foloseasca mijloacele cele mai potrivite ca sa ne mantuiasca, vede nascand in spiritul ucenicilor acest gand de slava ca pe o radacina a amaraciunii (cf Evrei 12 cu 15), de aceea o inlatura inainte de a se dezvolta. Fiindca nimic nu e mai usor decat sa triumfi asupra patimilor pe cand ele sunt pe cale de a miji, dar cand au prins a fi crescut, nimic nu e mai dificil decat a le distruge: "dar Isus, cunoscand cugetul din inima lor".
Acela care nu vede in Isus Cristos decat un om, sa isi recunoasca, aici, greseala lui: cavantul S-a facut trup, e adevarat, dar nu a incetat sa fie Dumnezeu. Caci ii apartine lui Dumnezeu singur aceea de a sonda si inimile, si rarunchii. El ia un copil si il aseaza langa El pentru instructiunea Apostolilor si pentru instructiunea noastra: fiindca boala gloriei desarte ii imbolnaveste mai ales pe aceia care au o anumita superioritate fata de ceilalti oameni. Un copil, dimpotriva, are un suflet candid, o inima pura, o mare simplicitate a gandurilor lor; nu se ambitioneaza pentru onoruri, nu cauta nicio distinctie, nu se teme sa para inferior altora. Asa sunt cei pe care Domnul ii are la inima si ii creste tandru, carora le da cinstea de a-i aseza langa El, fiindca au inclinatia si gusturile inimii Lui. El ne spune "invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima". Si aici: "Cine va primi pruncul acesta in numele Meu, pe Mine ma primeste". Iata, asadar, intelesul cuvintelor Lui "din moment ce nu exista decat o singura si aceeasi recompensa pentru cei care-i onoreaza pe sfinti, fie aceia mici in ochii oamenilor sau fie ei inconjurati de onoruri si glorie, fiindca este Isus Cristos cel primit in persoana lor, ce desertaciune sa isi dispute preeminenta!
Venerabilul Beda: Mantuitorul, aici, vrea sa ne invete ca cei care vor sa fie primii sa primeasca in numele si in onoarea Lui pe saracii lui Isus Cristos, ori sa imite inocenta copiilor mici (cf 1 Cor 14 cu 20).
Sf Ambrozie: cu adevarat, cel care primeste un imitator al lui Cristos il primeste pe Cristos insusi. Si acela care primeste imaginea substantei dumnezeiesti, il primeste pe insusi Dumnezeu. Dar, fiindca noi nu puteam vedea chipul lui Dumnezeu, Dumnezeu ni l-a facut sensibil prin incarnarea Cuvantului, pentru a ne reconcilia cu dumnezeirea ce este deasupra noastra.