Sophia,
eu fac parte din categoria nascuta "putin mai devreme" ca sa nu spun batrana.. De aceea eu, acum am ajuns la vremea culesului. De ce spun acestea? pai, uite, sa ne imaginam ca pruncii nostri sunt asemenea unui copac. La inceput, am sadit (nasterea), apoi am ingrijit (copilaria), am udat (lacrimile mamei si a tatalui), am legat cand a batut vantul ca sa nu rupa crengile (mustrarile venite cu varsta) si in sfarsit roadele..(copilul pleaca la Facultate, serviciu, familie si la randul lui parinte)

De acum, nu mai pot schimba nimic eu chiar daca as avea vreo problema. A sosit timpul rodirii.. De acum poate schimba doar Dumnezeu milostivindu-se de rugaciunile parintilor daca copilasii au incercari. Eu personal, dau slava Lui Dumnezeu pentru toate asa cum sunt! Nu ma rog decat pentru mantuirea noastra a tuturor!
Deci,( iarta-ma aceasta poveste) subiectul nu sunt eu, ci am dorit sa fie familia crestina. Cu sau fara copii. Asa ca, bine ai venit!

Pe mine m-a impresionat foarte mult cuvantul parintelui Coman referitor la nasterea de prunsi si jertfa mamei. Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am privit lucrurile prin prisma aceasta.
Spunea asa parintele: " A-si face femeia o cariera, a studia, face parte din planul nostru pentru viata/manturie dar a naste un copilas este planul Lui Dumnezeu cu noi. Ori daca copilul vine pe lume din voia Lui Dumnezeu, cine sunt eu sa pun inaintea planului Lui, planul meu lumesc? In fata Lui Dumnezeu cat valoreaza planul meu?"
Si inca un lucru care m-a cutremurat.. Spunea parintele: "daca nu ma insoteam eu cu sotia mea, doamna preuteasa aici de fata, nu se nasteau copii mei. Si daca nu se nasteau copii mei, nu se nasteau nici nepotii mei. Si iata ca ne facem responsabili de un intreg neam"!

Pornind de la acestea, ma gandesc cata responsabilitate are FAMILIA. Din pacate tinerii se casatoresc si se despart foarte usor adesea..dar iata insa cate responsabilitate avem pe umeri.