[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Copilul se educa prin modele. Daca nu are referinte, in fapt este lipsit de ALEGERE ...

Alegerea este un act distinct din fazele actului voluntar. Are loc în cadrul procesului deciziei, care este finalizat cu hotărârea de a acţiona.
E adevărat că modelul are şi el un rol în procesul decizional. Dar sunt mulţi alţi factori, pe lângă model (care model? că viaţa copiilor e plină de modele, unele contradictorii între ele!), care intră în procesul decizional.
A supralicita rolul modelului este cât se poate de păgubos pentru copil şi educaţie. Astfel de concepţii educaţionale au de fapt adulţii care suferă de adultrism, adică aceia care cred că un copil e un adult în miniatură care trebuie să crească, evident după modelul pe care îl hotărâm noi. Nimic mai nerealist şi mai păgubos pentru copil!
Copilul capătă o educaţie în primul rând prin experienţă şi descoperirile adiacente. Plaja lui de experienţe este direct proporţională cu plaja de alegeri. Atunci când un copil experiază o situaţie problematică are prilejul să descopere soluţii personale, bune sau proaste. În funcţie de acestea îşi va orienta următoarele experienţe şi alegeri, scopurile şi mijloacele.
Copilul se educă singur, deseori. Există mereu şi o autoeducaţie. El ia act de cei care i se oferă ca modele însă adeseori se comportă diferit sau exact invers decât modelul. Îl respinge pe acesta sau îl înţelege în mod surprinzător şi iese, oricum, altceva decât năzuieşte modelul care se voieşte urmat.
Copilul descoperă lumea şi pe sine însuşi, în baza unor investigaţii personale care sunt cu totul diferite de ce ne închipuim noi că sunt ele.
Copilul imită pe alţi copii, care îi sunt modele mai apropiate decât părinţii sau alţi educatori.
Copilul îşi repune problema alegerilor luînd în calcul şi modelul. Dar nu îl imită, nu se calchiază după model decât dacă nu găseşte ceva mai bun de făcut. Atunci, da, apelează la model, aşa cum l-a înţeles (diferit de la copil la copil şi diferit de la o etapă de dezvoltare la alta pentru fiecare copil în parte).
Anumite comportamente se pot însuşi mai uşor prin modelare. În general conduitele simple, rutiniere, automatizate sau automatizabile sunt mai uşor de preluat prin modelare. Însă conduitele complexe, care angajează structuri de personalitate unice şi originale nu se dobândesc prin modelare, ci prin implicare în situaţia problematică pe care copilul o traversează cu tot universul tainic al fiinţei lui.
Sunt foarte multe mecanisme de învăţare şi educaţie. A reduce totul la modelare este păgubos pentru copil şi, în orice caz, e semn de sărăcie a educatorului.

În prealabil postat de florin.oltean75

Insa ce sa mai spunem despre situatiile in care copiii au handicapuri severe care le afecteaza capacitatea de intelegere...unde este "ALEGEREA PERSONALA".

O problemă delicată. S-a pus mereu în istoria defectologiei. Avem impresia, pentru că suntem raţionalişti, că un copil cu handicap sever (mintal, mai ales) nu are capacitate de înţelegere şi de alegere.
În realitate, orice fiinţă umană, cât timp este vie, înţelege şi alege în felul ei. A înţelege nu este înţelegere-precum-vrem-noi, ci este aşa cum face omul respectiv. Câţi oameni, atâtea înţelegeri! Deşi ne-ar plăcea, poate, să înţelegem toţi la fel. Apoi, sunt şi înţelegeri emoţionale (şi cine poate şti oceanul inimii unui om?), nu doar intelectuale. Nu e o bună înţelegere dacă reducem înţelegerea doar la un proces intelectual modelabil pentru a fi universal şi standard. Aceasta nici nu este, de fapt, înţelegere! Ci imitare formală.
Încercînd să înţeleagă înţelegerea, oamenii s-au poticnit de taina ei nesfârşită. Doar cei oneşti o respectă. Ceilalţi truchează şi forţează. Pentru că ei nu înţeleg...

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul afirma ca ne aflam sub puterea Mortii.

Bănuiam eu...
Noi creştinii afirmăm că ne aflăm în Puterea lui Hristos, Mântuitorul nostru, Iubirea! Dumnezeu este iubire. Atotputernică. Nesfârşit înţelegătoare şi proniatoare. Noi nu ne temem că ne paşte moartea şi că ne înhaţă imediat ci, mai degrabă, ţinem cont că ne paşte iubirea şi că poate pune stăpânire pe noi când nici nu bănuiam, măcar...:)