[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

... daca parintii nu vegheaza, praful se alege.

Uneori e foarte bine aşa. Că la câţi părinţi bolnavi şi subumani sunt pe lumea asta, tare bine ar fi ca unii să o lase mai moale cu vegheatul. Dar nu se poate, că-i în legea firii ca părinţii să vegheze.
Acuma, că te tot dai pe lângă psihologie (şi n-o faci bine, dacă vrei o părere), poate ai auzit la viaţa matale de "reparentare". Aceasta este procedura pe care o facem noi, cei huliţi, cu odoarele voastre atunci când voi îi aduceţi, într-un sfârşit, la cabinetele noastre să vi-i ajutăm. Atunci sunteţi disperaţi. Unii dintre voi spun (şi nu de puţine ori am auzit asta, mi-e martor Bunul Dumnezeu): "am încercat totul, am fost la doctori, la profesori, la preoţi, la mânăstiri... Şi degeaba! Copilul nu-şi revine... Nu mai ştim ce să facem, suntem disperaţi, vă rugăm ajutaţi-ne..." Un spectacol de toată jalea, care arată mai întâi ce fel de părinţi avem şi suntem. Ei bine, stimate coleg, în astfel de cazuri ceea ce avem noi de făcut este tocmai reparentarea. Adică să "ştergem" nenorocirile pe care părinţii (şi educatorii) le-au pus în mintea copilului, contra firii lui şi a modului de a fi al acestuia, şi să îl ajutăm să îşi elaboreze alte mecanisme adaptative. Nu ştiţi ce poate însemna asta, pesemne... Personal, vă doresc să nu aflaţi niciodată. Deşi v-ar folosi, cred, pe undeva...

Apropos, de mult vroiam să vă întreb: dvs. aveţi copii? Familie? Soţ/soţie? Şi cine sunteţi, de fapt? Cam cu ce vă ocupaţi? Dacă nu vă deranjează prea rău întrebarea....
(o să vă mai pun întrebările astea, o vreme, aici pe forum; sunt curios ce răspunsuri veţi da!)

În prealabil postat de AlinB

... Nu cred in prima varianta si nici tu nu poti macar sa dai exemple in directia asta...

Eu cred.
Şi pot să dau nenumărate exemple.
Dar nu îţi dau ţie, doar pentru că aşa vrea muşchiu tău acum.
Nu ţie, pentru că nici nu meriţi şi nici nu eşti pregătit să le primeşti.