[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Uneori e foarte bine aşa. Că la câţi părinţi bolnavi şi subumani sunt pe lumea asta, tare bine ar fi ca unii să o lase mai moale cu vegheatul. Dar nu se poate, că-i în legea firii ca părinţii să vegheze.

Ihi. Inclusiv aia maturi si responsabili.
Sa-i bagam pe toti intr-o oala, sau si mai bine, sa plateasca si pentru oalele sparte de aialalti.
Cu sistemul moral cu tot, duca-se si ala la vale, ca uite, nu toti reusesc sa-l implementeze.

Acuma, că te tot dai pe lângă psihologie (şi n-o faci bine, dacă vrei o părere),

Nu, nu vreau si nu, nu 'ma dau pe langa', orice ar inseamna asta.

poate ai auzit la viaţa matale de "reparentare". Aceasta este procedura pe care o facem noi, cei huliţi, cu odoarele voastre atunci când voi îi aduceţi, într-un sfârşit, la cabinetele noastre să vi-i ajutăm. Atunci sunteţi disperaţi.

Pai daca tot o ieie asa la persoana a IIa, te-a intreba si eu: pe ai tai cine i-a "fixuit"?

Ca se pare ca toata psihologia iti fuse degeaba, daca si acasa ca aici pe forum, nici nu vreau sa ma gandesc prin ce au trebuit sa treaca si cu ce sechele au ramas si nu-i asa, daca si ultima treapta a educatei, psihologul, mai mult i-a pagubit, ce mai pot sa incerce? Iarba?

Unii dintre voi spun (şi nu de puţine ori am auzit asta, mi-e martor Bunul Dumnezeu): "am încercat totul, am fost la doctori, la profesori, la preoţi, la mânăstiri... Şi degeaba! Copilul nu-şi revine... Nu mai ştim ce să facem, suntem disperaţi, vă rugăm ajutaţi-ne..." Un spectacol de toată jalea, care arată mai întâi ce fel de părinţi avem şi suntem. Ei bine, stimate coleg, în astfel de cazuri ceea ce avem noi de făcut este tocmai reparentarea. Adică să "ştergem" nenorocirile pe care părinţii (şi educatorii) le-au pus în mintea copilului, contra firii lui şi a modului de a fi al acestuia, şi să îl ajutăm să îşi elaboreze alte mecanisme adaptative. Nu ştiţi ce poate însemna asta, pesemne... Personal, vă doresc să nu aflaţi niciodată. Deşi v-ar folosi, cred, pe undeva...

Si adevarul unde este, din presupusa ta experienta?

Asa o fi, s-or fi ocupat o viata intreaga de copii aia si aia brusc si inexplicabil au luat-o razna, nu-i asa?

Si taman SuperPsihologul salveaza situatia, ca la televizor cu SuperNanny.

Ce convenabil, ce ideal.

Realitatea probabil e undeva mai la stanga, gen: o viata intreaga de neglijare nu se rezolva din cateva sesiuni de psihoterapie, psihologul e mai multumit de rezultate decat parintii, in ceea ce priveste "clientul", probabil ca lui nu-i cere nimeni parerea.
Dumnezeu stie cu ce a ramas, peste ani, dupa ce a parasit definitiv cabinetul.

Şi pot să dau nenumărate exemple.

Ai dat unul mai sus din gama "vopsita-i cioara".
Am mai vazut "exemple" pe topicul ala cu educatia sexuala: ala a devenit ghei ca n-a avut tata si s-a jucat mai mult cu fetele.
D'aia a ajuns sa nu-i mai placa.
Nimic despre ce si cum a fost educat de mama, sistemul de valori al mamei, daca a existat unul si cum a fost implementat si etc.

Deci e ok si fara, suntem lamuriti.