[ioan67]

În prealabil postat de simpllu

Psihologia care, din câte știu, a început cu Dl. Freud și a continuat cu Dl. Jung ....

Bunul nostru părinte, cu inocenţa de copil mare pe care ne-o arată mereu (aşa e sfinţenia, cred; aşa trebuie că sunt sfinţii, în curăţia inimii lor iubitoare, smerite), face aici o mică inexactitate, probabil în virtutea clişeelor care rulează în reprezentările sociale întâlnite între anumiţi teologi.
E vorba mai întâi despre psihanaliză, nu psihologie. Cu mult timp înainte de Freud fuseseră scrise câteva tratate (oarecum naive, ce-i drept şi mult prea descriptive) de psihologie. Freud însă vine cu o metodă nouă (psihanaliza) şi apoi cu o serie de teorii, revăzute periodic, privind arhitectura psihicului şi funcţionarea lui dinamică. El propune, succesiv, mai multe modele psihologice ale funcţionării simultane la 3 niveluri ale proceselor psihice, apoi aduce câteva modele, revizuite şi ele, privind personalitatea (Eu, Supraeu, Id etc.).
Cât îl priveşte pe Jung, el nu e primul discipol al lui Freud. Au mai fost alţi psihanalişti (nu psihologi), printre care Alfred Adler, cu importante contribuţii în psihologia educaţiei şi în defectologie (fenomenul de compensare, în relaţie cu complexul de inferioritate).

În prealabil postat de simpllu

Și vă spun, sunt multi psihologi – cel puțin în Apus am văzut asta, și cred că sunt și mai mulți pe la noi și în țările de baștină ortodoxă – care găsesc și descoperă multe adevăruri. Dacă vă uitați bine, acele adevăruri erau cunoscute cândva în Biserica, și nu le mai trăim și, spre rușinea noastră, nu le mai aplicăm.

O precizare foarte importantă! Şi un crunt adevăr: oamenii s-au îndepărtat de profundele cunoştinţe de psihologie pe care le zămislise Biserica şi iată că acum, pe o altă cale, ele tind să revină prin intermediul psihologilor. Uimitor lucru! Cum să îl înţelegem, oare?...
Cine a studiat bine psihologie (cel puţin 10 ani, academic, laolaltă cu niscaiva practică bine asumată) va fi, cred, pregătit cât de cât pentru o mare surpriză: citirea cărţilor duhovniceşti. Cea mai mare/profundă/deschizătoare de suflet carte pe care am citit-o este Filocalia - Sfântul Isaac Sirul. Nimeni, niciodată, după opinia mea, nu a prezentat mai minunat psihologia umană, în tot ce are ea mai autentic, decât Sfântul Isaac Sirul. (Opinie personală.)

În prealabil postat de simpllu

Zic asta pentru frații mei preoții, ca să știe că suntem într-o decădere cumplită, și ca să luăm pildă de la dreapta și de la stânga, și de la Părinți, și prin psihologie.

Şi într-adevăr, unii dintre teologi fac astăzi, ca a doua facultate, tocmai psihologia. În ce mă priveşte sunt foarte rezervat faţă de o astfel de alegere. Una e să urci de la psihologie către Teologie (căutînd, adică, miezul lucrurilor omeneşti în luminile dumnezeieşti), alta să cobori de la Teologie la psihologie (către suprafeţe mai palpabile, cum ar veni...).
Dar sigur că lucrurile astea au un tâlc al lor, care poate ni se va lămuri şi nouă, oarecînd...
Voia Domnului!