Citat:
În prealabil postat de crincrin
Si eu sunt de acord cu Ioan67.
Adica sufletul se simte acasa in biserica, nu in cabinetul psihologului! In biserica el este intampinat de Hristos, de Preacurata Sa Maica, de sfinti, acolo se linisteste cu harul lui Dumnezeu, e bucuros de efectul tamaduitor al Sfintele Taine savarsite de catre preot asupra lui, tot acolo este hranit, odihnit, mantuit etc. In biserica, prin preot!
Imitatiile omenesti sunt de evitat!
|
Este un fapt banal, cunoscut de toți cei care au traversat o experiență terapeutică încununată cu succes (de pildă, clientul a depășit tracul de examen și multele îndoieli de sine și a reușit să învețe materia, s-a prezentat la examen, l-a trecut cu bine), că sufletul se simte acasă și în cabinetul psihologului...:) După cum sunt momente când, tot acolo, se poate simți ca în iad (întrucât se înfruntă în el forțele vieții cu forțe demoniace, morbide...).
O relație terapeutică bună construiește mereu acel "acasă", desigur la nivel microscopic față de Marele Acasă, prin următorii 3 P: Protecție, Permisiune, Putere terapeutică.
Iar dacă psihologul este și om credincios și le vede pe toate cu gândul la Dumnezeu, atunci un client binecredincios va avea cu atât mai mult simțământul că este "acasă".