Citat:
În prealabil postat de sophia
Adica exista ori asceza, ori desfranare si lacomie? Nu exista echilibru, normalitate? Eu asta nu inteleg.
|
Toată lumea râvnește la echilibru, la normalitate. Ipoteze și încropeli multiple, istoria e plină de asta... Deocamdată se pare că răspunsul cel mai bun îl oferă Biserica, sfinții. Și tind să cred că așa va rămâne veșnic.
Citat:
În prealabil postat de sophia
La boli cronice, din nastere, boli care nu se pot trata, lumea se obisnuieste cu ele, cu traiul in acel fel.
Se obisnuiesc, gasesc un mod de trai si gata.
Dar nu poti sa spui ca nici ca isi doresc asa ceva, nici ca sunt fericiti. Aici este marea confuzie. Ei se impaca pana la urma cu soarta.
|
Oho, nu-i puțin lucru!
Abia pe acest fond de liniște începe să crească floarea înmiresmată a iubirii și a căutării intense a Dumnezeirii.
Citat:
În prealabil postat de sophia
Si eu nu cred ca daca esti bolnav esti mai bun credincios.
|
Desigur. Pe unii boala îi tâmpește încă mai tare, din păcate...
Dar ai o șansă în plus să te mai curățești de bazaconii și să îți deplângi, măcar o vreme, prostia de dinainte. Ai șansa să renaști!
Citat:
În prealabil postat de sophia
Tare rau este vazuta credinta. Eu nu o vad asa. Eu o vad in a fi activ, in a face lucruri bune si a lumina si pe altii (si trupeste si sufleteste).
|
A fi activ poate însemna, foarte bine, să nu te miști 1000 de zile de pe o stâncă dintr-o pădure siberiană. Și să deplângi încontinuu prostia căreia i-ai slujit, precum și să îți sfâșii inima din iubire pentru omenesc și toată Zidirea, strigînd tare la Dumnezeu!
Variantă la asta e să ramâi încă mai multe zile în lume, printre semeni, într-o junglă poate mai cumplită și să faci același lucru - să plângi și să deplângi. Să ții mintea, cu umilită iubire, la Bunul Dumnezeu sporovăind vrute și nevrute cu El.