[ioan67]

În prealabil postat de simpllu

Necazul (boala) te-a adus în Biserică?

Dimpotrivă, bucuria!
Anume, bucuria Botezului...:) Am fost botezat în pruncie tocmai de preotul satului în casa căruia locuiesc azi...:)
Apoi am rămas în Biserică prin maica mea, mai întâi, prin bunica maternă, prin obiceiurile satului. Mama, îndeosebi, mă ţinea în felul ei blând tot mai în inima Bisericii. Ea ne-a învăţat rugăciunea, ea ţinea sărbătorile, datinile toate. Vorbea destul de puţin despre Dumnezeu, ea prefera să vorbească despre oameni, despre frumuseţe, despre milostenie şi iubire, despre buna purtare. Modul ei de a fi mi-a rămas până azi icoana cea mai bună a Domnului, icoană vie. Mama a fost un om jertfelnic cum nu am mai întâlnit.
Am rămas apoi în Biserică prin cărţi, prin multe lecturi, prin muzică şi în genere prin tot ce era frumos şi sufletul meu năzuia să cuprindă, să se împărtăşească. Prin multă muncă, am rămas, şi prin ferirea de a face rele sau scârboşenii. Prin regretul faptelor ele, pe care se întâmpla să le fac uneori, din necunoştinţă sau copilărie... Prin muncă promptă cu sine, după vreo neregulă care mă făcea să mă simt strin de mine însumi. Toate acestea o bucurau pe maica mea şi, prin bucuria ei, bucuram astfel pe Bunul Dumnezeu.
Am rămas în Biserică prin compasiunea mea pentru cei suferinzi şi prin bucuria pentru cei virtuoşi. Căci am cunoscut oameni excepţionali, pe care i-am admirat şi îndrăgit nespus, îndurerat mereu de soarta lor vitregă.
Am rămas în Biserică iubind copiii. Şi ei iubindu-mă pe mine. Mereu am iubit copiii, nu mă simt niciodată mai bine decât în preajma ţâncilor. Adeseori tac, mă aşez pe o bancă şi îi privesc... Atunci sunt fericit..:) Şi un pic vinovat, că nu am făcut ce aveam de făcut pentru ei. Mă refer la toţi copiii, nu doar la ai noştri.
Am rămas în Biserică de la bun început şi nu am de gând să plec vreodată. Dimpotrivă, nu ştiu cum să fac, de-o vreme, să fiu încă mai aproape de Acasă al nostru.

P.S. Marele neajuns e că am avut un duhovnic târziu, foarte târziu. M-am spovedit prima dată la 40 de ani...