Citat:
În prealabil postat de ioan67
Confunzi tipologia modificărilor corpului ca proces biologic (și da, așa cum spui există multe variații, atât în funcție de organismul respectiv cât și în funcție de efectul diverselor substanțe asupra corpului celui decedat)
cu lucrarea lui Dumnezeu asupra corpului neînsuflețit, care face ca transformările acestuia să urmeze o cale extra/supra-naturală.
Pe de altă parte, asta nu înseamnă că atunci când corpul cuiva putrezește, acesta nu poate fi un sfânt. Superstiția sau prejudecata unor tradiții locale care susțin că sfințenia stă în putrezirea sau neputrezirea unui corp, nu are de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu.
Când vrea Dumnezeu, corpul unui sfânt poate putrezi. Sau, dimpotrivă, poate rămâne nestricăcios.
P.S. Te-aș ruga să îți controlezi expresiile referitoare la mine. Nu-ți face bine la suflet să îți alimentezi pe ascuns resentimentele și să le exprimi, ocazional, ca o răbufnire mai mult sau mai puțin fără perdea.
|
Ai dreptate. Te rog sa ma scuzi de aberatiile intelectualiste exprimate.
In seara asta am decoperit trei lucruri: smerenia, autocenzura la nivelul mai profund, si frica de Intuneric (da, Intunericul cel mai din afara). Nu spun mai mult. Nu are rost.