S-a tot discutat aici pe forum, pe mai multe fire, despre oamenii cu handicap sau boli diverse, de la nastere mai ales.
Multi spun ca ei sunt fericiti. Eu spun altfel.
Intamplarea face ca astazi sa gasesc pe prima pagina a site-ului o pilda care mi-a placut foarte mult si care spune exact cum gandesc eu:
"Suferinta unui orb
Am intrebat odata pe un orb intelept: “cum isi poarta suferinta?”
In aparenta era linistit, impacat, pozitiv in gandurile si planurile lui, si era dat adesea drept exemplu de om fericit, chiar in suferinta lui. Mi-a raspuns cu o sinceritate pentru care nu stiu cum sa-l pretuiesc, ori de cate ori imi aduc aminte:
“Imi port suferinta cu durere. Cum as fi bucuros cand nu vad? Nu vad oamenii, care trebuie sa fie frumosi. Nu vad padurea. Nu vad florile.
Nu vad lumina. Nu pot citi cartile. Sunt impacat si nu cartesc. O iau ca pe o incercare a lui Dumnezeu. Si incerc sa fiu folositor si altora. Dar asta e cu totul altceva. Imi aduc bucurii lucrurile bune pe care le pot realiza, dar suferinta de a nu vedea nu trece!” (IPS Antonie Plamadeala)"
http://www.crestinortodox.ro/pilde/s...ui-121173.html