Iata cum definea Sf. Ioan Gura de Aur aceasta virtute: "Smerenia nu înseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, când cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune si totusi, nu cugeta lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: cu nimica pe mine nu ma stiu vinovat, însa aceasta nu ma îndrepteaza pe mine. Si iarasi: Iisus Hristos a venit pe lume ca sa mântuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Aceea este smerenie, când cineva cu faptele sale bune este mai presus de toti si totusi, se înjoseste înlauntrul sau. Trairea smereniei nu are loc când te socotesti pacatos, fiind pacatos. Trairea smereniei se gaseste la cel care, desi are în el însusi constiinta ca a împlinit multe si mari fapte bune, nu îsi închipuie nimic mai mare în privinta sa".
|