Citat:
În prealabil postat de GMihai
|
Povestea e chiar mai emblematica pentru extremismul necredinciosilor decat scurta relatare de mai sus o prezinta. Dupa ce primaria a inaugurat statuia, care a costat 24 000 de euro (merita pe deplin: e splendida si excelent amplasata), s-a constituit o asociatie a necredinciosilor care au atacat decizia in tribunal, in numele laicitatii Republicii. Primarul a incercat o inginerie administrativa, care, in mod normal, ar fi trebuit sa dea satisfactie iconoclastilor daca ar fi existat o minima buna credinta. Terenul (o mica suprafata in panta) ar fi trecut, cu tot cu statuie din proprietatea publica a statului in proprietatea privata a statului, care ar fi urmat sa il vanda unei asociatii catolice, care ar fi urmat sa ridice un gard astfel incat statuia sa ramana la locul ei. Dar asociatia a deschis o a doua actiune in justitie, care, de data asta, contesta solutia administrativa.
Problema e ca Franta e arhiplina de statui, calvare, troite, capele, oratorii si biserici, toate aflate pe domeniul public. Pe la rascruci, pe dealuri, prin poieni si prin centrele satelor si oraselor. Precedentul este creat acum si nimic nu va impiedica pe remusii cernea locali sa deschida sute de procese, fiecare cerand disparitia cate unui simbol al crestinatatii.
Citat:
|
Noroc că musulmanii nu prea au obiceiul să ridice statui....
|
Nu numai ca nu au obiceiul, dar obisnuiesc sa distruga statuile existente. Numarul vandalizarilor din Franta (marea majoritate avand musulmani ca autori, dar exista cazuri si de satanisti sau socialisti) este, in medie, de doua pe zi. Au si incetat sa fie subiecte de presa, cel mult sunt reflectate in ziarele locale, intre un concurs de popice si un ferpar.
Desigur, nu ne putem obisnui cu asemenea lucruri si ne doare de cate ori aflam ca un Abdul a mai distrus cu ciocanul o statuie. Dar cel mai mult ne doare cand ii taie gatul unui preot in plina slujba.