Citat:
În prealabil postat de Anna
Mare dreptate aveti cu oamenii.
Bine ca ati inceput cu negativul si ati sfarsit cu pozitivul, dar uite ca eu tot nu m-am lamurit, si readuc in discutie:
Pai cred ca asta e, ca nu am cunoscut pe nimeni asa, si credeam ca e mai mult o fabulatie, ca balaurul din povesti. Sau sper ca nu am cunoscut...cum ii recunoastem? Sau chiar numai in momentele cheie se dau pe fata? Si ce e acel ceva? Va referiti la lumea spirituala? Oare e morbida curiozitatea mea sau e doar dorinta de cunoastere? Nu stiu de ce ma "chinuie" tot timpul tema oamenilor "rai". Poate dintr-o frica, de a nu fi si eu asa si a ma lipsi de iubire...Sau din frica sa nu fie altii asa. Sau pentru ca prefer o lume fara canalii, sau pentru ca nu-mi pot incapea in intelegere anumite lucruri. Daca tot ziceati de Ivan, in anumite locuri rezonez mult cu Ivan, doar ca eu nu vreau sa "returnez biletul", mai sper inca...
|
...:) Nu vă grăbiți să cunoașteți răul cu dinadinsul. Se va ivi oricum, întrupat succesiv în diverse comportamente omenești și va căuta să pătrundă adânc în viața dvs., tocmai când vă va fi lumea mai dragă.
Nu doar în alții se va înșuruba; el dă să intre în oricine, fără excepție.
Totul e să fiți pregătită ca, atunci când va veni, prinlăuntru sau prin semeni să sesizați prompt asta și să îi spuneți în față: nu am treabă cu tine, vezi-ți de drum. Deși nu e suficient să îi spuneți doar o dată...
P.S. Balaurul din povești nu e o fabulație, ci e reprezentarea răului (ca și spânul, canalia întruchipată) pe înțelesul copiilor.