O, brad frumos,
de Radu Gyr
O, brad frumos, ce sfânt erai
În altă sărbătoare,
Mă văd copil cu păr bălai
Și ochii de cicoare.
Revăd un alb și sfânt cămin
Și chipul mamei sfinte,
Imagini de Crăciun senin
Mi-apar și azi-nainte.
Un brad cu daruri și lumini
În amintiri s-arată.
Prin vis zâmbește ca un crin
Copilul de-altădată
Azi nu mai vine Moș Crăciun
Ca-n noaptea de cenușă,
Ci doar durerile-mi s-adun’
Să-mi plângă după ușă.
Trosnește lacătul de fier,
Se stige câte-o viață,
S-aude glas de temnicer
Pe lespedea de gheață.
Omătul spulberat de vânt
Se cerne prin zăbrele
Și-mi pare temnița mormânt
Al tinereții mele.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|