Citat:
În prealabil postat de Ioana88
Multumesc din suflet pentru sfaturi! Medicina veterinara am terminat, sub influenta unei rude, parintii nu au zis nici da nici ba, nu stiau nici ei ce presupune exact meseria asta, iubesc animalele, dar consider ca iti trebuie inclinatie spre asa ceva, mai ales ca nu am sustinere si nici cunoscuti in domeniul asta. M-am descurcat la locurile de munca, din pacate platita foarte prost, nu m-a deranjat asta neaparat, de multe ori nu imi permiteam de nimic, mai faceam si naveta si multe ore suplimentare, uneori si noaptea. De asta spun ca trebuie dedicatie ca sa faci asemenea sacrificii. Umblam si prin frig de dimineata la 5:30 la -17 grade, pe la vaccinari si altele. Nu imi permit sa deschid cabinet sau farmacie. Doar sa fac voluntariat, fiindca e un oras mic, iar cererea pe piata muncii e foarte mica. Sunt dezamagita putin, nu-mi place sa depind de cineva, am incercat si in alt domeniu sa dau examen, dar nu indeplineam cu 3 cm criteriul de inaltime, parca nimic nu-mi merge. Sa ma mut intr-un oras mai mare, printre straini sau peste hotare ar mai fi o varianta, dar nu prea ma incanta. Merg la duhovnic, in postul asta inca nu am ajuns. Mi-e si rusine sa ma plang mereu, parintele imi spune sa lupt pentru ceea ce am studiat. Nu sunt o persoana materialista, ma multumesc cu strictul necesar. In general sunt o fire puternica, dar parca am obosit sa-mi gasesc locul. Ma subestimez de multe ori, consider ca toti sunt mai buni decat mine, sa nu mai zic ca am frica sa vorbesc la telefon. E un chin pentru mine cand trebuie sa vorbesc la telefon. Doamne ajuta! O sa las sa fie voia Lui Dumnezeu, poate nu a uitat de mine pacatoasa! Va doresc sanatate!
|
Daca realizam ca orice actiune poate fi transformata in rugaciune, indiferent cat de neinsemnata, atunci nu am privi cu regret la ceea ce credem ca am face mai bine - ci am fi ca un plugar harnic care pe oriunde trece lasa o brazda adanca in urma lui. Care la vreme va da rod bogat.
In general, in actiunile zilnice, mintea se afla in cele dinafara pentru ca nu stie cum sa uneasca lucrarea exterioara cu cea interioara. De aceea, instruirea spirituala este absolut necesara. Unirea celor doua nu ne lasa flamanzi, aduce bucuria implinirii in tot ceea ce facem. Ne face sa apreciem ceea ce suntem, ceea ce avem in prezent si sa intrevedem bogatiile care vin.
Nu intotdeauna ceea ce ne-ar place sa facem este si folositor sufletului.
Daca nu unim actiunea cu rugaciunea/contemplatia toate sunt de fapt nelucratoare. Nefolositoare. Pierdere de vreme, desi avem impresia ca ceea ce facem conteaza.
---
Ioana, mai mult curaj, Dumnezeu este cu tine. Nu ai de ce sa te simti singura. Esti un suflet valoros, asa cum este fiecare suflet in parte.