[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

În astfel de situaţii, cred că puţină practică nu strică, Seraphim. Aceasta te poate feri de conflictul dintre sufletul tău şi diverse ideologii care îţi par supărătoare. Şi mai are şi rolul de lămurire.
Care să fie practica?
Mai întâi practica rugăciunii. Fie că este cea de obşte, prin participarea la slujbe, fie că este o pravilă personală, fie şi minimală.
Lucrarea rugăciunii este un bun învăţător. Aduce şi oleacă de linişte, cel puţin... Bănuiesc că ştii asta atât din lecturi cât şi din experienţă.
Îţi este imposibil să pui un pic de rânduială în care să intre rugăciunea? Ai o rezistenţă aşa mare faţă de rugăciune?
Întreb, spre clarificare.