[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Ioane, lumea are nevoie de psihologi. Tinerii sunt in deruta si in disperare. Ce Sf. Isaac Sirul?! Uite-te pe firul de la aceasta sectiune, un pic mai jos de al tau. Un tanar care nu stie sa se apropie de o fata. Pe un alt fir o tanara care nu stie sa procedeze cu un baiat. Tot aici ai vazut si scris fetei care a termainat o facultate si nu stie ce sa faca. Crezi ca pe ei ii ajuta Dostoievski sau Filocalia?

Dragă Sophia, o practică bună se sprijină pe o teorie încă şi mai bună. Sau pe mai multe...
Şi psihologii şi dascălii şi preoţii şi medicii şi orice alţi oameni care vor să facă ceva bun trebuie să studieze temeinic, mai întâi. Şi nu orice, ci lucruri "grele". Miezul lucrurilor, legile, regulile, principiile, nenumărate cazuri aparte, istoria... Mai ales istoria! Că nu-i nimic nou sub soare, nici măcar erorile. Sau mai ales ele.
Filocalia şi marii scriitori sunt, poate, tot ce avem mai bun, mai frumos şi folositor în istoria fixată prin cuvânt. Omul e o fiinţă culturală, nu poate trăi în afara culturii şi contează mult ce fel de cultură îşi însuşeşte. Cultura Duhului, Filocalia, este cea mai folositoare pentru oameni. Altminteri, toată practica noastră e smintită, strâmbă şi căzută. Scăpat din "hăţurile" culturii bune şi frumoase, omul face lucruri rele şi urâte. De unde să ştie şi să poată face altfel?...
Tinerii sunt în derută şi disperare pentru că au cultura prostului şmecher şi a ignoranţei crase şi obraznice. Dacă şi-ar fi însuşi marile lecţii, măcar în forma lor teoretică deocamdată, ştiau acum ce au de făcut - ştiau să trăiască şi să se bucure de viaţă.

Sfântul Isaac Sirul arată cum se pot dobândi cele mai mari bunuri ale vieţii omeneşti: smerenia, liniştea, rugăciunea - iată comorile omului!
Dostoievski, iarăşi, învie în noi marile dileme ale sufletului omenesc, luptele noastre cu întunericul, cu nebunia patimilor. Speranţa, nădejdea, dragostea sunt şi ele prinse în jocul cărţilor acestora monumentale.

A fi om se învaţă! Însă, de la oameni care nu dau atenţie istorie şi culturii, psihologiei şi Teologiei - nu ai mare lucru de învăţat. Afară, poate, de unele rutine oarbe ale unor îndeletniciri, sterile atunci când sunt lipsite de noimă, de tâlc, de mister...
Problema nu cred că e atunci când nu ştii să te porţi cu o fată... În definitiv, cine ştie?...:)
Nici cu profesia nu e mare scofală. S-o găsi ceva pe lumea asta, pentru oricine.
Problema e ce fel de oameni suntem. Că şi viaţa de aici şi Viaţa din Ceruri atârnă de ce fel de oameni suntem. Oare nu-i aşa?

P.S. Eu continui să mă ocup de Filocalia şi Dostoievski, de Freud şi James, de Ey şi de alţii, deoarece mai întâi ei înşişi au făcut-o. Îmi sunt învăţători, îmi sunt modele şi nu pot trăi altfel decât în duhul lor. Îmi cer iertare dacă asta îţi pare nepotrivit. Psihologii de tip "fă asta!" sunt pe toate drumurile. Eu am alt scop, nu să hrănesc vanitatea efemerului unor mişcări "practice" care nu sunt, cel mai adesea, decât nodurile prefabricate ale următoarelor chinuri.
În final, o rugăminte: pune întrebări "practice", dacă voieşti, eventual oferă şi soluţii acolo unde crezi că poţi s-o faci - nu te reţine nimeni! Iar pe mine, dacă nu ai răbdare să mă urmăreşti, ocoleşte-mă te rog. Pe topicul ăsta eu fac ce pot să fac şi ce am stabilit de la bun început. E bine să faci şi tu ceva, aşa cum doreşti, că doar psihologia e foarte generoasă şi ne cuprinde pe toţi fără să ne înghesuim prea tare..:)