[ioan67]

În prealabil postat de Iorest

Eu făceam referire la modul de „închinare” în care „adunarea” devine un mall de concerte, nu am văzut ortodocșii să vină cu tobe în Biserică încă și să înlocuiască cucernicia și Sfânta Liturghie cu dansuri sau să sară ca țapii în Biserică.

Uite aici un exemplu de „închinare în duhul” chiar dintr-o „adunare” sau adunătură românească ca să se vadă clar la ce mă refer.

https://www.youtube.com/watch?v=0uKxh9V_VGk

Deh, se bucură oamenii cum pot, cum e permisiunea pe la ei. Aşa ştiu ei să îşi exprime bucuria, nu văd nimic rău în asta, întrucât sunt multe forme şi niveluri ale bucuriei.
Acuma, ce-i drept, nu e chiar pe gustul meu acea modalitate de exprimare a bucuriei faţă de Hristos şi Înviere însă, repet, nu suntem toţi la fel, nu avem aceleaşi tradiţii etc.
Asta e! Oameni şi oameni, creştini şi creştini, şcoli şi şcoli. Istorie...

P.S. Tradiţia noastră ortodoxă a cultivat alt mod de manifestare a bucuriei (duhovniceşti), unul mai interiorizat, mai puţin extrovert. La noi e mai simplu, mai adânc, mai vibrant. Cu mai multă concentrare internă şi cerebralitate. Dar n-aş face din asta o normă. Nu toţi se pot desfăta în zonele mai înalte ori mai adânci ale trăirilor sufleteşti. Ţine şi de obişnuinţa rugăciunii, de smerita cugetare, de multe... Avem o cultură diferită, asta-i tot.