Am observat ca s-au cerut mai multe detalii despre viata mea, numele meu este Casian George, am 26 de ani, marele necaz al vietii mele este ca acum 10 ani de zile s-a nascut fratele meu care, din pacate, este nevazator m-a afectat foarte mult si se simte acest lucru, nu ma pot concentra la locul de munca, mi-a afectat foarte mult si modul de socializare cu unele persoane, ca personalitate sunt "melancolic" sunt o persoana calma, intelegatoare, răbdătoare cu foarte mult bun simt si de ceva vreme simt ca nu mai am loc pe pamant. Nu am avut niciodata ganduri de suicid insa simt ca sunt in plus, ca nimeni nu ma intelege, ca nimeni nu vrea sa ma asculte atunci cand am nevoie de un sfat de aceea am si cerut o parere aici pe forum. La munca, lucrez ca si contabil pe santier limbajul, cred ca deja stiti la ce ma refer, este unul pe care, personal nu il folosesc si asa cum stiti cand esti om bun esti luat de prost si simt ca totul este impotriva mea. Sincer va spun ca nu stiu ce sa mai fac...nu mai am nicio speranta. Toate aceste lucruri au ajuns pentru mine la un nivel pe care nu il mai pot tolera...de un lucru imi este frica sa nu intru in depresie, va cer din nou parerea...de ce unii oameni sunt lasati sa se chinuie chiar si atunci cand se roaga la Dumnezeu cu lacrimi in ochi? Sunt pierduti?
Last edited by George_90; 19.12.2016 at 19:02:49.
|