Ory draga,
Am ramas placut impresionata de sinceritatea ta. Multumim ca ti-ai deschis sufletul, in felul asta am putut sa intelegem mai bine de ce pledezi putin pt metodele anticonceptionale. O sa-ti raspund la cateva aspecte desprinse din mesajul tau, cu precizarea ca nu sunt cea mai in masura sa o fac, fiind (cred) mai mica decat tine si necasatorita, iar tu poate vrei pareri de-ale celor care se confrunta cu aceeasi situatie ca tine.
Spui ca ai un baietel mic pe care il compari cu ingerasul tau pamantean. Slava Domnului! Eu sunt sigura ca te-ai bucura si mai mult sa ai doi ingerasi. Si asta l-ar bucura si pe micutul tau mai tarziu, cand va invata ce inseamna sa imparta din ce are, sa are grija de surioara lui, sa se gandeasca si la ea, sa o ajute la lectii, etc. Adica l-ar responsabiliza, l-ar scoate din egoism, i-ar arata poarta spre iubirea de aproape, l-ar forma pt viata vesnica. Fac o paranteza. Eu sunt singura la parinti, fiindca mama nu a mai putut sa aiba copii. Deja si pt mine a facut un tratament super complicat, care ducea la un risc de 50% de a avea un copil cu probleme. Slava Domnului ca pt credinta parintilor n-am probleme... Apoi au mai incercat sa aiba un bebelus, chiar mama a ramas insarcinata si a pierdut sarcina. Traumatismul acestui moment i-a facut pe ai mei sa renunte la a mai apela la tratamente pt a ramane insarcinata. Am ramas singurica. M-as fi bucurat enorm sa am macar un fratior sau o surioara, dar n-a fost asa. Tu (impreuna cu sotul tau, evident) poti sa-i oferi micutul tau bucuria de a avea un suflet aproape (cand voi veti fi prea ocupati cu altele sau plecati la cele vesnice).
Spui ca nu te simti puternica nici pentru conceperea unui alt copil, nici pentru metode anticonceptionale. Asta inseamna ca in adancul inimii tale constientizezi ca anticonceptionalele sunt ceva neplacut lui Dumnezeu. Simti ca rugaciunea aceea din Taina Cununiei "si tu, mireasa, marita sa fii ca Sarra si binecuvantata ca Rebeca si sa te inmultesti ca Rahela, veselindu-te cu barbatul tau si pazind hotarele legii" nu ar mai fi adevarata. In inima ta e o lupta, lupta omului care il constientizeaza pe Dumnezeu si vrea sa faca voia Lui, dar in acealasi timp traieste in mijlocul acestei lumi care de multe ori se impotriveste acestei voi. Daca sotul tau ar fi credincios, problema nu s-ar pune, dar cred ca el nu e. Nu vreau sa intru in amanunte legate de acest aspect, dar eu cred ca daca tu doresti ca Dumnezeu sa fie prezent in casa voastra si sa fiti mereu in comuniune cu El, si sotul tau va intelege. Dumnezeu o sa vada dorinta ta de a fi dupa placul Lui si-I va da si sotului tau dorinta aceasta. Dar tu ai un rol major. Cum spunea Theodor, e o problema si de tarie in credinta. Iar apoi Dumnezeu se va ingriji sa va dea cele necesare pt a va descurca.
Imi vine in gand ideea "Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc". Acesti crini ai campului cresc in Israel numai langa izvoarele de apa. Cand se spune priviti la crinii campului, se arata ca Dumnezeu se ingrijeste de noi daca si noi dorim sa crestem langa izvorul Hristos. Nadajduiesc ca si tu impreuna cu familia ta sa fiti ca acesti crini crescuti langa izvorul mantuirii. :)
Cu drag, Elena
|