[cristiboss56]

Mântuitorul ne cheamă nu numai să-L întâmpinăm şi să-L urmăm, ci să ne şi împărtăşim cu „Preasfântul Său Trup şi Sânge”; ne cheamă prin cuvintele rostite de slujitorii Sfintelor Taine: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!”. Bucuria întâmpinării Mântuitorului la sărbătoarea Naşterii Sale cu trup este pe măsura pregătirii noastre sufleteşti prin post, rugăciune, faptele de milostenie şi, nu în ultimul rând, prin curăţirea sufletului de păcate în Sfânta Taină a Pocăinţei.

Cuvintele „Hristos pe pământ, înălţaţi-vă” înseamnă că, dacă El S-a pogorât din ceruri venind la noi, atunci şi noi suntem datori să ne înălţăm la El sufleteşte. Ne înălţăm când privim cu toată luarea-aminte Creaţia lui Dumnezeu, pe om şi natura înconjurătoare, înţelegând puterea şi purtarea de grijă ale lui Dumnezeu, aşa cum mărturiseşte Psalmistul David: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps. 18, 1).

„Ce este omul că-Ţi aduci aminte de el? Micşoratu-L-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui” (Ps. 8, 4-6).

Ne înălţăm cu mintea şi cu sufletul la cer, la Dumnezeu, în rugăciunile noastre de fiecare zi, rostite cu toată luarea aminte, în casele noastre şi, mai ales, în sfânta biserică în zilele de sărbătoare. „În biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare”, este mărturisirea creştinilor care cercetează biserica la sfintele slujbe cu regularitate, aşa cum citim în cartea Faptele Apostolilor: „… în fiecare zi [creştinii n.n.] – stăruiau într-un cuget în templu şi frângând pâinea… lăudând pe Dumnezeu” (Fapte 2, 46-47).



Iubiţi credincioşi,

Dumnezeu S-a făcut om ca să facă pe om dumnezeu, după har, spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii; purtători de Dumenezu, adică, omul să fie călăuzit permanent în trăirea vieţii sale de „gândul lui Hristos” (Filip. 2, 5).

Cei care nu mai au gândul lui Hristos uită şi nesocotesc legile şi rânduielile date de Dumnezeu oamenilor dintru începutul creerii lor, privind între altele, familia, căsătoria constituită din uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Mântuitorul a spus limpede fariseilor care veniseră „să-L ispitească întrebându-L dacă se cuvine omului să-şi lase femeia sa [să se despartă n.n.] – pentru orice pricină. Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Mat. 19, 3-6). Aceasta este deci familia, căsătoria rânduită de Dumnezeu: un bărbat cu o femeie şi nu un bărbat cu alt bărbat care înseamnă sodomie, păcat pedepsit de Dumnezeu cu ploaie de pucioasă şi foc, în cetatea Sodomei (Fac. 19, 24).

Din fericire, bunii noştri creştini au mărturisit, anul acesta, şi în scris, hotărârea sfântă, cerând ca în Constituţia ţării noastre să se înscrie: „Familia este constituită din uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie”.

În încheierea acestui cuvânt pastoral, Vă îndemn să nu daţi uitării învăţăturile apostoleşti: „Fiţi dar, următori ai lui Hristos ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă” (Ef. 5, 1-2) „Nu ştiţi oare că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor. 6, 9-10). „Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.” (Ef. 5, 15-16).

„Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Rom. 12, 1-2).

Rog pe Bunul Dumnezeu ca sfintele sărbători ale Naşterii şi Botezului Domnului să le trăiţi cu pace, întru bucuria mântuirii. Anul Nou să fie binecuvântat de Dumnezeu cu belşugul muncii cinstite spre folosul personal şi cel de obşte.



Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururi rugător,



† PIMEN

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR