[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

catehismul ortodox nu e unul, ci sunt mai multe! Uite, ca exemplu: eu am acasă trei (3) cărţi numite (sau care constituie la propriu) "catehism ortodox". Una e românească şi cred că pe aceea o ai şi tu - o carte mare, cu copertă roşie, din carton gros. Alta e franţuzească (ortodoxă), alta e grecească. Ei bine, în ciuda unor înţelesuri comune, află că între cele 3 cărţi de catehism sunt diferenţe semnificative, pe alocuri. N-aş zice că se contrazic, neapărat, însă accentele şi nuanţele din fiecare fac ca impactul asupra cititorului să aducă unele diferenţe de înţelegere şi trăire considerabile.
Verifică şi tu şi vei constata că aşa este. Deci nu îmi mai vorbi de un catehism ortodox, că sunt multe. Mai multe de 3, cât am eu acum la îndemână...

Catehismul este o lucrare in care se explica pe scurt si pe intelesul tuturor invatatura de credinta. Chiar si cineva care nu stie aproape nimic despre ortodoxie si vrea sa se converteasca este rugat sa citeasca mai intai catehismul si sa inteleaga invatatura ortoodxa, ca apoi sa o marturiseasca. Intotdeauna, inainte de a se boteza, oamenii care doreau sa intre in Biserica trebuiau sa studieze invatatura. Chiar si primii crestini au auzit de la Apostoli explicata invatatura de credinta, inainte de botez.
Inainte nu erau catehisme, am citit ca aceasta idee a fost preluata de la catolici acum ceva timp. Dar invatatura ortodoxa este aceeasi in orice tara si in orice parte a globului. Este aceeasi pana la virgula si prepozitii. Mai mult, este aceeasi invatatura de la intemeierea Bisericii. Catehismele ar trebui sa redea aceeasi invatatura, desi am citit ca ar fi facut in Franta cineva un fel de catehism care are invataturi conforme cu ecumenismul. Am citit mai multe catehisme de pe net, singura diferenta era ca unele erau mai succinte, altele mai detaliate.

În prealabil postat de ioan67

Dar ce încerc eu de ani buni să îţi semnalez (e drept că nici pe departe atât de bine ca Pelerinul, Mihailc, Delia etc.) este că învăţătura catehismului nu se termină cu lectura, ci abia începe! Tu te opreşti mereu acolo unde eu abia încep cu adevărat.... Fireşte, în acest caz, că nu ne înţelegem. De aici numeroase dispute şi supărări reciproce, din păcate...

Asta e si principala problema. Citeam acum ceva timp ca principala preocupare in protestantism este talcuirea Sfintei Scripturi, gasirea de noi sensuri ale pasajelor. Toti incearca sa interpeteze invatatura, sa filozofeze pe aceasta tema. Chiar am citit articole care spuneau ca, in unele cazuri, au ajuns sa fie o multime de interpretari si ca e nevoie sa aiba un punct de reper, luand ca exemplu Biserica Ortodoxa si catolicii, care au talcuirea sfintilor. Adica au ajuns la concluzia ca e bine sa fie o singura talcuire, a unor oameni mai intelepti si mai apropiati de sfintenie.
In credinta cea dreapta, ortodoxa, invatatura e deja talcuita, nu e nevoie de framantarea protestantilor. Si nici nu de dorit ca cineva sa interpreteze cum vrea invatatura. Chiar scrie in catehism, credinciosii pot citi Sfanta Scriptura, dar nu o pot talcui dupa cum vor. Noi avem deja invatatura, nu e doar buna, e infailibila, fara greseala. Noi doar ne-o insusim, o studiem si o credem, nu ne apucam sa filozofam. Mai mult, toti sfintii si toti teologii au scris aceeasi invatatura, chiar daca cu alte cuvine, nimeni nu a schimbat sau adaugat ceva. Cine a venit cu ceva schimbat a fost considerat eretic. Nu te-ai intrebat vreodata de ce oare cineva care doar schimba un singur cuvant era atat de pedepsit si alungat din Biserica, in timp ce altii, poate cu pacate mari, erau iertati? Desigur, si acel eretic era iertat daca revenea la invatatura ortodoxa.
Asadar, in ortodoxie avem deja invatatura, nu trebuie sa o construim noi. In protestantism este talcuire, interpretare, reinterpretare, filozofare, etc. Observi acum diferenta si unde e problema?
Noi nu invatatura trebuie sa ne straduim sa o interpretam si talcuim, ci stradania noastra trebuie sa fie la ortopraxie, adica rugaciune, fapte bune, despatimire, etc. Asta e contributia noastra, nu interpretarea invataturii. E suficient pentru cineva sa stie doar Crezul si sa fie inaintat duhovniceste. Pentru ca nu avem oricum prea multa credinta, nici macar cat un bob de mustar.

În prealabil postat de ioan67

Oare catehismul e dat pentru a vorbi noi permanent în citate din el? Aşa vezi tu o viaţă de comuniune creştină? Eu spun un citat din catehism, tu spui alt citat, apoi amândoi, cu încântare zicem, în cor, pe un al treilea!...:)

Viata crestina nu consta in filozofare si talcuirea invataturii. Invatatura e aceeasi pentru toti, nu o inventam noi sau o rastalamcim, e o mare greseala sa facem asta. O studiem pe cea care este, nu inventam noi talcuiri si sensuri noi. De aceea eu si altii doar redam care este invatatura, nu care e parerea noastra. Eu cred toata invatatura Bisericii, e si parerea mea, nu e nevoie sa am o alta parere. La inceput studiam si eu Sfanta Scriptura, aveam pareri, pana cand mi-am dat seama ca toata invatatura Bisericii este corecta si adevarata, absolut toata. O sa vezi ca toti sfintii, teologii sau credinciosii citeaza din Sfanta Scriptura, din sfinti, din catehism, din alte surse. Observi care e diferenta intre intelegerea ortosdoxa si cea protestranta?
Asadar, viata crestina consta in rugaciune (rugaciunea pentru cineva este cel mai mare bine pentru acela, cum spunea Par. Cleopa), milostenie, despatimire, ajutorarea celorlalti, participarea la slujbe, postit, spovedit, impartasit, chiar si propovaduirea invataturii celor apropiati. Desigur, si studierea invataturii (a acelei existente, nu talcuite de noi) face parte din aceste lucruri. Asadar, cand avem o nelamurire, ne intrebam ce spune invatatura Bisericii, ce spune un sfant, nu ce spunem noi sau un coleg. E parte din smereni sa credem ca sfintii si Biserica sunt mai stiutori decat noi.