[ioan67]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Enorm este putin spus. O diferenta cosmica, chiar.
Dezbinare si separatie sunt chiar termeni antitetici, am putea spune.

Din acest motiv rup comuniunea, se anatemizeaza reciproc, etc.

Asa e cand atai bine cu gandirea deziderativa dar mai putin bine cu Istoria Bisericii.
Dar despartirea intre ortodocsi si catolici tot urmare clara a Reformei este?
Dar despartirea de Biserica Copta? Dar de monofiziti?
Dar zecile si sutele de secte si sectulete care apar in fiecare Biserica Ortodoxa autocefala, tot urmare a Reformei lui Luther sunt?
Ai putea numara, de exemplu, cam cate secte a dat doar Biserica Ortodoxa Rusa?

Care ar trebui sa fie, in opinia ta?

Ce zici despre principiul "fa cum voiesti si ce voiesti din Sfanta Traditie"?
Ca doar calendaristii si necalendaristii si ecumenistii si antiecumenistii si toti ortodocsii si catolicii de pe planeta au aceeasi "Sfanta Traditie". Ei nu sunt cu Sola Scriptura. Dar sunt dezbinati si au in sanul lor zeci de mii de secte. Nici nu mai poti numara. Si divergente si intreruperi de comuniune si anatemizari. Cate vrei.
Asta chiar ca ar fi corect.
Dar mai usor iti vine sa iei lupa si sa scotocesti in ochiul fratelui tau.

Asta inseamna Reforma: revenire la crestinismul Bisericii Primare.

Ideea de "reconstruire a crestinismului este o erezie.
Si o blasfemie la adresa lui Hristos.

Nici cu un patriarh (Mihail C.)

Observ ca stii sa staruiesti in erezie.

Aici prezinti erezia numarul doi.
Biserica NU este Duhul Sfant.
Duhul Sfant este a doua Persoana a Sfintei Treimi.
Biserica este totalitatea credinciosilor, Trupul al carui cap este Hristos.

Aş avea un singur comentariu (în rest aplaud modul cum puneţi problema, ca de obicei...:))
Anume când spuneţi "Asta inseamna Reforma: revenire la crestinismul Bisericii Primare.", mă gândesc că o astfel de concepţie e şi nerealistă şi păguboasă. Nu mai detaliez acum argumentele, că le-a dat deja istoria...
Aş reaminti doar că sensul sau rostul Tradiţiei este de a ne ajuta să încorporăm pe Hristos în viaţa noastră aşa cum decurge ea în fiecare epocă istorică. Nu putem îngheţa devenirea istorică a omenirii, ceea ce putem face e doar de a ne adapta suplu la Tradiţie, recuperînd miezul în ciuda schimbării unor forme. Iar asta presupune, ca bază elementară şi garant că nu rătăcim, câteva lucruri: rugăciunea, Scriptura, meditaţia la cărţile sfinţilor. În comuniune euharistică, cu o conştiinţă vie a sobornicităţii Bisericii.
Câtă vreme nu lucrăm rugăciunea, nu aprofundăm Scriptura şi cărţile sfinţilor, nu suntem parte din comunitatea şi comuniunea euharistică şi nu ne arătăm disponibili să ne înălţăm la conştiinţa dogmatică a Bisericii .... atunci suntem supuşi tuturor rătăcirilor. Precum se poate constata.
Doamne ajută!