[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu putem însă să ignorăm psihologia sau elementele psihologiei, elemente ce ajută în special oamenii care sunt atei şi care nu vor să folosească tradiţia isihastă a Bisericii. (Hierotheos Vlachos)

Părintele zice că psihologia ajută "în special" pe atei. Deci lasă de înţeles că îi ajută şi pe credincioşi....

Mai zice că ateii nu vor să folosească tradiţia isihastă a Bisericii.
Eeeei, aici dăm de o problemă încă mai mare pentru că nu e vorba despre atei ci tocmai despre noi, credincioşii creştini: păi bine, fraţilor, câţi creştini cunoaştem care se mai folosesc azi, cu adevărat şi statornic, de tradiţia isihastă?? Păi isihasmul (liniştirea) e considerat tocmai de către majoritatea dintre noi o treabă a monahilor şi încă a monahilor pustnici. Avem o reprezentare foarte străină de realitate a ce vrea să fie liniştirea/isihia.
Asta, da problemă!

În prealabil postat de cristiboss56

Nu impartasesc punctul de vedere ca sunt probleme pe care le poti discuta cu duhovnicul si altele pe care trebuie sa le discuti numai cu psihologul.

Subscriu. Cu menţiunea că tratamentul de elecţie se dovedeşte uneori tocmai psihologic sau psihiatric (medicamentos). Nu ar trebui să fie aşa, dar aşa stau lucrurile pe teren. Ce să facem?...

În prealabil postat de cristiboss56

De vreme ce duhovnicii sunt chemati sa vindece patimile oamenilor, cred ca au darul de a trata orice boala.

Să fiu iertat de opinie, asta e adevărat în măsura în care orice boală derivă din patimi. Însă, ca să dau un singur exemplu, eu cunosc câţiva copii autişti cărora nu li se poate reproşa vreo patimă. Erau prea mici când a debutat autismul (la aprox. 2 ani) şi se pare, în baza datelor furnizate de aparţinători, că a fost o complicaţie de la anumite vaccinuri. Nu ştiu cât e de adevărată această ipoteză însă îmi e greu să cred că acei copilaşi aveau vreo patimă din care să se dezvolte autismul... În orice caz, au avut parte şi de duhovnici buni dar progresele au apărut doar după intrarea în programe gen ABA... Deci?

În prealabil postat de cristiboss56

A vindeca bolile oamenilor este un har pe care Dumnezeu il da numai celui care pune darul primit in lucrare. Misiunea preotului nu este in principal aceea de a administra Sfintele Taine, ci de a fi mai intai el insusi sfintit de ele. Sfintit, va cunoaste toate metodele si remediile pentru tamaduirea de toata tulburarea launtrica.

Exact la fel cred şi eu.

În prealabil postat de cristiboss56

Intr-o lume in care sunt slujitori care nu mai tin seama de vocatia lor si persoane care nu implinesc cuvintele duhovnicilor, niste asa zisi ucenici, psihologul ca si psihiatrul pot prin tratamentele pe care le administreaza sa-l ajute pe om sa se echilibreze, sa reuseasca sa vada diferit viata. Dar asta nu inseamna ca prin acele tratamente omul va inainta si duhovniceste.

Absolut de acord. E o diferenţă clară între viaţa sufletească naturală şi viaţa sufletului sub mângâierea Duhului (viaţa duhovnicească).

În prealabil postat de cristiboss56

Psihologul trateaza lucrurile doar din punct de vedere psihic. Astfel, Arhim. Simeon Kraiopoulos afirma ca „Una este sa tratezi lucrurile din punct de vedere psihic si alta este sa le tratezi din punct de vedere duhovnicesc. De regula, daca esti format din punct de vedere duhovnicesc, esti si psihic, ceea ce nu este valabil si invers, adica daca stai bine psihic, implicit stai bine si duhovniceste”.

Subscriu în totalitate la această opinie.

În prealabil postat de cristiboss56

Nu neg lucrarea psihologilor, dar afirm ca acestia niciodata nu vor putea sa inlocuiasca lucrarea duhovnicului

Categoric, aşa stau lucrurile - dacă duhovnicul se ţine strict de cele duhovniceşti şi nu pică în psihologisme... Cum din păcate se întâmplă frecvent pe la noi (o spun din proprie experienţă, mai întâi).

În prealabil postat de cristiboss56

.. pe cand invers este posibil.

Îmi reafirm rezerva totală faţă de o astfel de opinie. Nu e bine să desconsiderăm specificul pregătirii şi eficienţei psihologului în cele care ţin de funcţionarea naturală a minţii.
Reducţionismul e de obicei o eroare de cugetare şi de practică. Lucrurile trebuie văzute şi abordate distinct, câtă vreme şi logica şi practica arată cu prisosinţă spre asta.

În prealabil postat de cristiboss56

Sa ne rugam pentru luminarea duhovnicilor nostri ca sa fim luminati.

Da, un mare adevăr şi un lucru necesar, cu totul bun şi folositor.
Atât pentru noi cât şi pentru sfinţiţii slujitori.

Doamne ajută!