Va_iubesc,sincer nu stiu cu ce sa incep ca sa-ti pot raspunde la frumoasa ta scrisoare cu indemnuri atat de placute.Sincer,nu doar din motive de comoditate nu as dori sa mai fac un copil,chiar daca nu m-a ajutat absolut nimeni la cresterea lui,si au fost zile cand chiar aveam mare nevoie de ajutor(cu toate ca am 6 frati si mama),majoritatea dintre frati fara copii.Dupa cum am specificat,suntem 7 frati in familie,si din pacate nu pot sa spun ca ma mandresc cu acest lucru pentru ca exista multa neintelegere intre noi,dispret as putea spune,si acestea datorita unor banale motive,ori datorita invidiei si egoismului.Dar,adevaratul motiv pentru care imi este cumva teama de conceperea unui alt copil este faptul ca in timpul sarcinii am fost destul de sensibila,am avut depresii si stari de anxietate care mi-au provocat insomnii cumplite,ajungeam si la 48 de ore nedormite,au fost cosmarul vietii mele,acele stari.Dupa nstere m-am linistit,dar pe nesimtite au venit si depresiile post natale,am simtit ca nu mai am putere,m-am gandit cu groaza ca nu voi fi in stare sa-mi cresc puiul in aceasta situatie...numai eu stiu cum am luptat si cat am incercat sa-mi pastrez cumpatul si discernamantul,am stiut intotdeauna ca cea mai mare forta sta in mine insumi,insuflata de Dumnezeu,n-am vrut sa apelez la doctori in acest sens.M-a intrigat intotdeauna faptul ca oamenii care apeleaza la doctori in plan psihic,nu-i vad vindecandu-se,ba din contra parca si mai mult li se accentueaza starea,ori dezvolta alte si alte afectiuni,ca sa nu mai spun ca mi-era teama de posibilitatea de-a capata si problema de dependenta de pastile calmante ori somnifere,lucru care-l detestam categoric.Am recurs foarte rar la o pastila pentru somn,cand ma simteam extrem de epuizata,dar,ulterior am evitat-o.Acum ma simt realmente bine,AM LUPTAT EXTREM DE MULT,si-am incercat,totusi sa nu dau intaietate acestei probleme si sa iau viata ca atare,sa merg inainte cu lucrurile care trebuie sa ne-nconjoare zi de zi,si astfel am reusit sa ma remediez.Dar cred ca am ramas cu ceva sechele,cu o oarece teama,in unele momente,practic banale, incep sa am palpitatii si sa-mi tulbur linistea interioara fara logica,incerc sa le ignor,dar imi dau inima peste cap,si mi-o chinuie si obosesc.Uneori am incercat sa-mi definesc starea,chiar si dpdv medical si este posibil sa fie vorba de fobie sociala,pentru ca ma agit atunci cand sunt nevoita sa planific ceva in legatura cu anumite persoane(fie ele si foarte apropiate),planificarea realizandu-se de regula pentru a 2 a zi.Este greu de inteles,dar cu asta ma confrunt si sincer imi cam schimba viata,si-mi slabanogesc puterile.Si totusi,deseori ignor asemenea momente,si reusesc sa traiesc normal,si m-am resemnat cu neputinta de a-mi putea pe deplin controla viata pentru un echilibru mult mai frumos,pentru ca viata mea este intr-adevar frumoasa si probabil trebuia sa lupt si eu cu ceva mai intens,ca sa poata Dumnezeu sa-mi ceara mai mult.Deci,ca sa intelegi,mi-e teama ca nu voi putea face fata unei alte sarcini,si cu atat mai mult cresterii a doi copii.Intr-adevar copii sunt tare dragalasi,cel putin cocutele sunt adevarate pansamente sufletesti,nu stiu daca poti simti in viata atata atasament si -ti trsalta sufletul atat de puternic,cum este la imbratisarea omuletului tau.Sotul meu este cat de cat credincios,si un om intelegator,Slava Domnului,nu mi-as fi dorit mai mult,dar sincer nu prea are rabdare cu copii,il iubeste foarte mult pe norocel dar nu ar mai dori alti copii,oricum el este maleabil.Cu-adevarat,tare i-ar prinde bine un fratior sau o surioara la puiul meu,observ ce mult il atrage copii de pe strada si vrea sa se joace cu ei,dar crede-ma nu stiu daca as putea face fata,doi nu inseamna,nicidecum unul,responsabilitatea se dubleaza.
|