《 continuare 》
Tăcere
Tăcerea a fost iubită de toate sufletele mari, deoarece au simțit adânc adevărul acelei zise din popor: „vorba bună e de-argint, iar tăcerea-i de aur”. Orice om cugetător a cunoscut, prin sine însuși, că el nu-i ceea ce spune despre sine, ci ceea ce tăinuiește. Nu ceea ce tăinuiește dinadins, ci ceea ce tăinuiește din nevoie, pentru că este de negrăit. Discuțiile noastre în societate sunt ca mărunțișul de bani cu care ne răscumpărăm pe noi înșine, pe câtă vreme banul cel scump rămâne în noi, nearătat. Sau: noi ne înfățișăm societății prin fotografii făcute în pripă, pe câtă vreme adevăratul nostru chip duhovnicesc rămâne în noi, nearătat. De altfel, toate stihiile mari sunt tăcute, și Însuși Dumnezeu mai tăcut decât toate; pe câtă vreme toate făpturile mici sunt gălăgioase. Ce minune este, așadar, că toate sufletele mari sunt tăcute?
《 va urma 》
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|