La 16 mai, anul mântuirii 1961, într-o zi de luni, la sărbătoarea Sfintei Treimi, după Liturghie, preotul slujitor, ieromonahul Pavel, mi-a povestit minunea pe care a făcut-o Sfânta Dreaptă a Înaintemergătorului:
– Părinte Lazăr, ți-ai dat seama ce mi s-a întâmplat astăzi la Liturghie?
– Am văzut eu ceva, însă mai bine spune-mi Sfinția Ta.
– Sigur ai auzit cum la slujba Utreniei m-am chinuit să zic ecfonisele. Rămăsesem fără glas, din pricina faringitei care mă chinuie adeseori.
– Cum să nu. Am observat și chiar am zis în sinea mea: „Oare, va reuși părintele să ducă la bun sfârșit Liturghia? Și mai ales astăzi, când este și sobor?”.
– Ascultă-mă! Când ne-am adunat toți preoții în biserică, să ne închinăm pentru Liturghie, mă aflam într-o stare foarte grea. Înainte ca egumenul să dea binecuvântare, l-am rugat să scoată Sfânta Dreaptă să o sărut și să mă binecuvânteze cu ea. Egumenul a consimțit îndată și m-am însemnat pe cap cu Sfintele Moaște, rostind totodată și obișnuita rugăciune. Apoi, am sărutat Sfânta Mână cu multă evlavie și dragoste, rugându-l pe Sfântul Ioan să se milostivească de mine și să mă vindece de boală care mă tiraniza, ca să pot rosti ecfonisele cu ușurință și să citesc Evanghelia cu glas frumos, așa cum se citește la astfel de praznice împărătești.
Cam acestea le-am spus Sfântului Ioan, în timp ce-i sărutam Sfânta Mâna. Și – o, minunile și grabnicul ajutor al marelui Înaintemergător al Domnului! – îndată am simțit lucrarea dumnezeiescului Har. Mi s-a înmuiat gâtul, mi-am recăpătat glasul și mi s-a înmulțit râvna dumnezeiască, după care am putut, cu multă evlavie și dragoste, să rostesc ecfonisele și să citesc Evanghelia cu ușurință. Pentru toate acestea am mulțumit cu evlavie și cu recunoștință preabunului nostru Ocrotitor, preaslăvitului Botezător și înaintemergător al Domnului, cu ale căruia mijlociri să ne învrednicim de sfârșit bun și de Împărăția Cerurilor. Amin.
– Așa să fie, părinte! Așa să fie! Amin.
(Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri dionisiate, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Schitul Lacu–Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 156-158)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|