Idei culese de la predica de azi, cu ocazia sarbatorii Sfintei Familii, hram al bisericii.
Observam ierarhia si ascultarea care exista in cadrul Sfintei Familii. Dumnezeu, prin inger, se adreseaza Sfantului Iosif, capul Sfintei Familii. Acesta asculta neintraziat de o porunca ce era cat se poate de incomoda: sa plece in Egipt. La randul ei, Sfanta Fecioara asculta de sotul ei. Atunci isi fac, in graba bagajele si pleaca tot atunci, in puterea noptii. Vedem ca, prin ascultare fata de sotul ei, locul ei in ierarhie nu este cu nimic atins. Ea este mama lui Isus, si, ca mama, are autoritate fata de El. Cand avea 12 ani, ea este aceea care i se adreseaza, cerand explicatii copilului lor, dupa ce, cautandu-L, il gaseste in Templu. Costatam ca ordinea ierarhica este inversa ordinii in har. In Sfanta Familie, cu cat cineva are mai mult har, cu atat e intr-o pozitie ierarhica mai umila. Astfel, Sfanta Fecioara este mult mai cinstita decat Sfantul Iosif. Pe cea "plina de har", si numai pe ea o socotim deasupra ingerilor. Dar, la randul ei, este infinit depasita de Isus. El, Copilul Dumnezeu, care i-a creat si pe tatal Sau adoptiv, si pe Maica Sa, El, care ii tine in viata, asculta de amandoi.
Sa mai observam ca acest lant ierarhic are la baza un lucru: acela ca toti, incepand cu Iosif, asculta de Dumnezeu. Ascultarea de Dumnezeu este ceea ce da legitimitate. Care este reactia Sfintei Fecioare cand acelasi arhanghel, adresandu-i-se ei, ii aduce la cunostinta planul lui Dumnezeu ? Ea accepta, prin "Fiat mihi"-ul ei, reparand neascultarea Evei, care nu daduse intaietate cuvantului lui Dumnezeu, ci cuvantului Sarpelui. Mai departe, Sfanta Fecioara are o nedumerire. Ascultand de Dumnezeu, ea ii cere explicatii. "Cum se va face aceasta ?". Era virgina si virginitatea ei a fost promisa lui Dumnezeu inca de pe cand era copila. In logica umana, ceea ce urma sa se intample era imposibil: "caci nu am cunoscut barbat". Ea nu spune "uite ce e: ce imi cere Dumnezeu nu se poate". Ea nu socoteste ca trimisul lui Dumnezeu se inseala. Ci cauta sa inteleaga ceea ce nu e de inteles si ceea ce nici noi, dupa atatea secole, nu intelegem: misterul Incarnarii.
Sarpele actionase invers: el s-a adresat mai intai Evei. Iar Eva, in loc sa il ajute pe sotul ei, potrivit naturii ei, il antreneaza in neascultare. Dumnezeu ii cere explicatii mai intai sefului familiei primordiale. Dar, in urma pacatului, intre ei nu mai domneste coeziunea familiala, ci raspunsul lui Adam este de a da vina pe Eva. In prima familie gasim si prima rasturnare, revolutia primordiala.
Aceasta ordine si aceasta ierarhie, in care fiecare are un sef si, la randul lui, are atributii este ceea ce a fost distrus de Revolutie. Caracterul anti-ierarhic este caracteristica tuturor revolutiilor din lume. Este exact ceea ce a refuzat sa faca Isus in misiunea publica a Sa pe pamant, desi cei mai multi asta asteptau de la El. Dezordinea revolutionara duce la o rasturnare a ceea ce era asezat, pentru ca repede sa ajunga la o ordine inversata, data de rasturnarea valorilor, unde a fi deasupra celuilalt nu mai inseamna a-l servi, ci a-i fi despot, in care nimeni, incepand cu seful statului, nu mai asculta de Dumnezeu.
Acest spirit anti-ierarhic, acest spirit revolutionar este ceea ce ameninta si Biserica, pe care, totusi, nici portile iadului nu o vor birui. Vedem bine ca multi credinciosi nu mai asculta de preoti si nu mai vad in preoti acei pastori pusi de Dumnzeu ca sa conduca turma lor. La randul lor, preoti se rascoala in contra episcopilor si nu se mai socotesc pe ei insisi ca fiind delegati ai episcopilor lor, si atunci, cu ce legitimitate sa mai ceara ascultare din partea credinciosilor ? Dar si episcopii: vedem bine ca multi dintre ei nu asculta de Papa decat din gura, din moment ce, in atatea cazuri, Papa spune una si episcopii fac alta. Dar daca s-ar intampla ca Papa insusi, uitand ca este vicar al lui Cristos si nu Cristos insusi, ar indrazni sa faca ceea ce nu a primit autoritatea sa faca ? Daca aceeasi neascultare pe care o putem intalni si o intalnim la credinciosi, la preoti, la episcopi, am intalni-o si la acela care nu este subordonat decat lui Dumnezeu ? Sa nu uitam, iubiti credinciosi, ca ceea ce da legitimitate celui ce sa afla deasupra noastra este ascultarea de Dumnezeu. Daca acela nu mai asculta intr-o privinta, nu trebuie ascultat. Cand spun ca nu trebuie ascultat, ma refer la acea privinta, sa ne intelegem. Nu ca nu mai trebuie ascultat in general, fiindca atunci am vorbi despre rasturnare si revolutie. Daca Papa ar spune ca fornicatorii care traiesc in concubinaj nu traiesc in pacat si ca se pot impartasi, inseamna ca nu trebuie ascultat in aceasta privinta si cei care se afla in asemenea trista situatie ar fi bine, pentru viata lor pe pamant si viata viitoare, sa se abtina de la impartasanie. Nu ar insemna ca Papa nu mai este Papa. Dupa cum, daca eu v-as invata ceva contrar a ceea ce invata Dumnezeu si Sfanta Biserica, inseamna ca nu trebuie sa ma ascultati in acea privinta si nu ca nu mai sunt preotul vostru.
|