[cristiboss56]

Iertarea poruncita de Dumnezeu este de neconceput pentru oameni. Omul sarac, omul pamantesc, cel vinovat, apostatul, cel cu pedeapsa grea, nu vrea sa-i ierte semenului sau un cuvant, o greseala mica. Deci Dumnezeu cum sa-i dea iertare, daca el nu-l iarta pe aproapele sau?

*

Dumnezeul nostru este ocean necuprins de iubire, de milostivire si de iertare. Ganditi-va ce fel de Dumnezeu avem! De aceea, sa nu ne pierdem curajul si nadejdea pocaintei si intoarcerii noastre. Daca ne pocaim, El ne primeste din tot sufletul, cu iubirea Lui nemarginita. Daca talharul, cu cheia lui: „Pomeneste-ma!”, a deschis usa Raiului, cu mult mai mult cainta, intoarcerea, lacrimile, vor deschide cu mai multa usurinta portile Imparatiei cerurilor.

*

Adevarul ne confirma ca omul isi poate incheia viata in orice moment, si va merge in vesnicie. Si deoarece se va intampla negresit acest lucru, sa ne ingrijim personal. Trebuie sa fim gasiti pregatiti, curati, marturisiti, iubitori etc. S-o facem acum, cand avem vreme la dispozitie. Sa ne silim pe noi insine sa credem in acest adevar, ca vom muri, ca vom fi judecati, ca vom fi osanditi, avand ca fundament Evanghelia. Sa tinem Evanghelia, si sa ne straduim s-o punem in aplicare.

*

Dumnezeu doreste cainta adevarata, indepartarea de pacat, inima zdrobita si smerita. Doreste pocainta si lacrimile, ca sa daruiasca bucuria mangaierii, „pe care lumea nepocaita n-o cunoaste“.

*

Hristos este rugaciune continua, mangaiere care nu are masura. Prin urmare, trebuie sa-L iubim si sa pomenim cat putem Numele Lui Cel Sfant.

《 va urma 》