[cristiboss56]

În acest sens, colindele româneşti au ca bază de pornire viața liturgică a Bisericii. Ele sunt ecoul popular al ascultării Evangheliei şi al cântărilor liturgice din lăcașul de cult, precum şi al binevestirii şi binecuvântării preotului care poartă icoana Naşterii Domnului Iisus Hristos pe la casele oamenilor, împreună cu dascălul sau cântărețul de la strană. Astfel, Biserica a cultivat, prin cult şi colinde, deodată cu unitatea de credinţă şi unitatea limbii române, precum şi conștiința unităţii şi identității noastre naționale româneşti.

Din acest motiv, Poetul nostru național, Mihai Eminescu, pe care-l sărbătorim astăzi în mod solemn, numea Biserica Ortodoxă Română: „Maica spirituală a poporului român”.

Colindele au aprofundat şi transmis o cultură a bucuriei şi a dărniciei
O altă componentă majoră a colindelor este cultivarea bucuriei şi a dărniciei. Sărbătoarea Naşterii Domnului este celebrată prin slujbe speciale de rugăciuni şi cântări, dar şi prin fapte de milostenie şi daruri oferite cu bucurie atât celor dragi şi apropiaților, cât şi celor pe care nu‑i mai iubește nimeni, celor săraci, bolnavi şi singuri. Prin colinde suntem chemați să arătăm iubire şi dărnicie sau generozitate în jurul nostru: „Acum te las, fii sănătos/ Şi vesel de Crăciun/ Dar nu uita când ești voios/ române, să fii bun!”

Atunci când oferim cu bucurie altora o parte din bunurile noastre materiale ne îmbogăţim sufletul cu iubire şi har de la Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36). De aceea, înțelepciunea populară românească a formulat foarte plastic acest adevăr, spunând: „dar din dar se face rai”, adică dărnicia creează bucurie şi fericire celor ce primesc darul, dar şi celor care-l oferă cu suflet bun.

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arată că toate cele făcute de Dumnezeu, toate făpturile văzute şi nevăzute, toate binefacerile văzute şi nevăzute, sunt daruri ale lui Dumnezeu oferite oamenilor în lumea aceasta pământească, însă viața veşnică este darul cel mai mare pe care Dumnezeu îl oferă oamenilor prin Persoana şi lucrarea mântuitoare a Fiului Său, Iisus Hristos, Care S-a făcut Om din iubire smerită şi milostivă pentru oameni. De aceea, de Crăciun, se răspunde la darul lui Dumnezeu pentru oameni cu daruri făcute de oameni pentru Dumnezeu: credinţă dreaptă şi rugăciune smerită, iar pentru semeni: gânduri frumoase, cuvinte calde şi fapte bune.

Colindele sunt lucrare misionară comună a clerului şi mirenilor pentru păstrarea şi promovarea culturii româneşti
Obiceiul de a colinda, de a merge pe la casele oamenilor pentru a vesti prin cântare Naşterea Pruncului Iisus în peștera din Betleem se păstrează şi astăzi în viața românilor, atât în ţară, cât şi în diaspora română prin comunităţile bisericeşti din ea. Deși în mediul urban unele vechi datini şi tradiții au dispărut, totuși obiceiul de a colinda a rămas o componentă a sărbătorii, o bucurie mare a copiilor, tinerilor şi adulţilor care colindă, dar şi a celor care primesc cu bucurie pe colindători şi răsplătesc cu daruri osteneala lor.

Această tradiţie frumoasă este, de fapt, o reînnoire a chemării fiecărui creștin de a fi asemenea îngerilor şi păstorilor de la Betleem, adică vestitor sau apostol al iubirii milostive a lui Hristos în lume. De aceea, Biserica ne îndeamnă pe toţi să devenim colindători, martori şi vestitori ai venirii lui Hristos – Mesia în lume, pentru a dărui lumii pace şi bucurie, mântuire şi viaţă eternă! Astfel, vom contribui cu bucurie şi bunătate sufletească la păstrarea şi promovarea culturii noastre naționale de expresie populară.

Astăzi, poporul român are avantajul de a deține încă valori patrimoniale vii, un patrimoniu imaterial bogat. Însă rămâne în responsabilitatea noastră, a tuturor celor care trăim şi simțim românește, grija de a păstra, promova şi evidenția aşa cum se cuvine şi acest patrimoniu identitar – colindele neamului românesc – el fiind un valoros tezaur spiritual naţional.

Adresăm mulțumiri Domnului Ionel Valentin Vlad, Președintele Academiei Române, pentru invitația de a participa la această sesiune științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, felicităm și binecuvântăm pe toți cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naționale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor spirituale autentice, a identității și demnității poporului român în context naţional şi universal.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



[1] Unele dintre cele mai recente şi complete studii pe această temă sunt cercetările D-nei Acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei Române, dintre care amintim: „Colindatul tradițional românesc. Sens şi simbol” şi „O taină încifrată într‑un text de colind sau o reconsiderare pe temeiuri autentice a viziunii etnologice asupra colindei româneşti”.