Toată natura s-a stricat, s-a corupt, s-a îmbolnăvit de moarte în urma păcatului protopărinților. Neascultarea de Dumnezeu a însemnat o depărtare de El și pierderea harului care face viu. Firea întreagă s-a alterat și a început să sufere, alunecând, dureros, spre descompunere.
Deși pare o pedeapsă, eu cred că suferința este doar consecința depărtării de Viață. Restaurarea firii omenești începe cu Hristos, harul îl primim din nou, însă abia la a doua Sa venire va fi cer nou și pământ nou și tot ce va fi mântuit va deveni incoruptibil.
Copiii moștenesc de la părinți un corp stricăcios într-o măsură mai mică sau mai mare, iar pentru asta nu este vinovat nimeni sau suntem vinovați cu toții, pentru că Adam și Eva trăiesc în fiecare dintre noi.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|