[alynnna]

Tragedia unui copil lipsit de iubire -
o fată de 15 ani şi-a luat viaţa!

“”"De ce n-a mai găsit o fată frumoasă, inteligentă, sensibilă puterea să trăiască? La 15 ani, nu te-ntrebi daca viaţa are sens, dacă merită sau nu să lupţi pentru ceea ce îţi doresti. O faci pur şi simplu şi te simţi împlinit!
„Nu vă despărţiţi! Dacă vă despărţiţi, copiii voştri vor ajunge ca mine! Iubiţi-vă!”. Este strigătul de disperare al Andreei, o fată de 15 care şi-a luat viaţa azi-noapte! Este mesajul unui copil. Părinţii lui s-au despărţit când avea numai trei ani. Un copil extrem de sensibil care avea nevoie disperată de iubire.

“Viaţa va merge înainte cu sau fără mine! Dar, poate, sinuciderea mea va schimba lumea!” - sunt cuvintele unei fiinţe care nu avea cui să spună ce o doare. Să ne gândim bine la ele! Noi ştim să comunicăm şi să ne ascultam copiii? Ştim să-i înţelegem, să le oferim sprijin, protecţie?

“M-am obişnuit fără iubirea voastră”, le-a scris Andreea în biletul de adio părinţilor ei! Un caz sfâşietor, o scrisoare de adio devastatoare, care exprimă toată singurătatea, suferinţa şi deznădejdea care-au ucis un copil.

Andreea avea doar 15 ani, vârstă la care un copil are cea mai mare nevoie de sprijin de înţelegere, de vorbele mamei, de sprijinul tatălui. Andreea însă n-a avut nimic din toate acestea. Când avea numai trei ani părinţii ei au divorţat şi şi-au văzut de vieţile lor. Fetiţa a rămas în grija bunicii. Poate că suferinţa ei a început chiar atunci, când avea trei ani, poate că a suferit timp de 13 ani în tăcere, fără să aibă cui să-i spună ce are pe suflet. Pentru că lângă ea nu erau părinţii. Doar bunica, o bătrână atât de îndurerată astăzi.

Tatăl Andreei s-a recăsătorit, Are un copil şi acum aşteaptă un altul. După divorţ şi-a făcut o altă viaţă şi are o altă familie. Oare a vorbit destul cu Andreea? Oare a ştiut ce e-n sufletul ei cu adevărat? A ştiut ce simte fata lui? A ştiut de ce are ea nevoie la vârsta de 15 ani, când lumea şi viaţa, pot fi atât de complicate? Iar mama, mama ei unde a fost?

Andreea era o fată excepţională, foarte deşteaptă şi foarte frumoasă. Olimpică la engleză, pasionată de rock, de baschet, de literatură, de cuvintele scrise. Şi extrem de sensibilă. Profesorii şi colegii ei sunt stupefiaţi, nu le vină să creadă că o fată atât de specială a fost în stare de un gest extrem, că nu mai este.

Înainte de a se arunca în gol, Andreea a scris nouă pagini, o scrisoare tulburătoare, o mărturisire, o confesiune adresată lumii. Nu mai suporta oamenii, simţea că nu are prieteni şi era foarte dezamăgită. O pagină i-a adresat-o prietenului ei, lui Lucian, băiatul de care era îndrăgostită. Erau de un an împreună. Dar şi lui i-a spus „Adio”!

Joi, 6 martie, fetiţa va fi coborâtă în mormânt. Am învăţat ceva din tragedia ei? A fost zadarnică moartea ei? Sunt prea mulţi copii şi tineri care se simt străini în lumea de astăzi, suferă şi nu pot comunica. Şi nu merită asta. Au nevoie de iubire, de părinţi, de prieteni, de sfaturi şi de înţelegere.”"”"