Mulțumesc pentru rspuns!
Ei știu c nu suntem genul de persoane care s ne bazm pe alții, vedem noi cum ne descurcm. Nici cnd ne-am cununat noi nu le-am cerut s ne ajute, deși fiului cel mare i-au fcut toat nunta.
Nu prea aș ști s mi dau cu prerea despre credința ei, mie mi pare a fi credincioas, dar cnd o rog pe ea sau pe socrul meu s nu mai lucreze prin curte sau s spele n zi de srbtoare, nu prea i pas. Rspunsul fiind ”și așa merge ru la cas”. Ce mai poate strica?
Nici eu nu i suspectez de vrji, nici nu mi-a trecut prin gnd, iar de la socrul meu nu prea am ce s scot. Și el este cam la fel, doar c nu e aa mult cu „vorba”. Nici pe el nu pare s l bucure nimic n viaț.
De la mine așa se simte, dac eu vin și i spun omului care mi-a dat viaț o realizare de-a mea, iar acesta pare mai mult mhnit/nepstor/neinteresat și deloc bucuros deja am nceput cu stngul...
Last edited by gabriela2017; 17.01.2017 at 19:42:49.
|