Dragostea este catafaticul. Toate existentele isi au izvorul in dragoste.
Curatenia ei, adancimea si limpezimea ei este apofaticul.
Dupa cum este dezvaluit in Perfectiunea Intelepciunii, "catafaticul nu este altceva decat apofatic, iar apofaticul nimic altceva decat catafatic".
Nu sunt doua diviziuni, ci una si aceeasi expresie.
Intelepciunea perfecta le vede inseparabile, realizeaza unimea celor doua adevaruri: existentul si natura ultima a acestuia.
__________________
|