Stiu că Sfânta e printre noi; ne gândim la ea ca la un sprijin, ca la o speranță. La racla ei, ne încărcăm cu energie pozitivă, ieșim din dileme, ni se luminează mintea. Am avut o copilărie presărată cu lipsuri, neînțelegeri ale părinților, dar cele mai mari aveau loc de Paște, de Crăciun, tocmai când trebuia să domnească liniștea, bunăvoința, ceea ce m-a determinat să-mi caut pacea interioară departe de zbuciumul din familie.
Părinții mei sunt de condiție modestă, ne-au susținut la facultate, sunt mândri de reușita copiilor, Însă noi am suportat greu nepotrivirea lor de caracter. Astfel, sătulă de certuri, am plecat departe de locul natal, mi-am găsit liniștea în Iași alături de un soț care mă iubește, dar mai ales lângă Sfânta mea care mă ajută în tot ceea ce fac. Am ajuns într-o familie cu frică de Dumnezeu, m-au tratat ca pe fiica lor. Cert este că m-am rugat, deseori, să-mi găsesc bărbatul potrivit și să nu-mi pierd timpul cu indivizi neserioși.
M-am căsătorit după ce am rămas însărcinată. Am născut la Târgu Mureș un băiețel cu care am întâmpinat dificultăți de sănătate în primele luni de viață: pneumonie, operație pe cord, dar acum este bine, crește și este frumos.
Cu voia lui Dumnezeu, cu rugăciuni, agheasmă, ulei sfințit de la Sfântul Nectarie, de la Sfânta Parascheva, am trecut peste grelele momente al operației (care a fost transmisă și la televizor). Am înțeles că totul e rânduit de la Dumnezeu, și încercările grele și bucuriile, că nici un doctor nu e mai presus de El, nici o tehnologie, că El este singura speranță în mântuire, în lumina veșnică.
Cred cu tărie că Dumnezeu lucrează prin oameni. Îi mulțumesc că am întâlnit în viață doar oameni buni: părinți, frați, colegi de fa*cultate, de serviciu și prieteni.
Anca T, 27 de ani, lași
(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|