Citat:
În prealabil postat de iuliu46
Da. Ba chiar tu esti mai jigodie decat mine pentru ca te pretinzi a fi un sfant in viata. Pe mine ma stie lumea ca nu merg fara bilet. :)
|
În situația ipotetică de mai sus, rolul vameșului l-am păstrat pentru mine; tu erai cel corect. Dar fără a te pretinde sfânt, ci doar un om care își face, în cea mai mare parte a timpului, datoria. Nu e necesar să fii și ipocrit ca fariseul. El a ieșit mai prost decât vameșul nu din cauză că era un om corect, ci din pricină că era prea mulțumit de sine, disprețuindu-i pe cei care nu respectau legea. Era un pahar plin, cum se spune, în care harul lui Dumnezeu nu mai putea intra.
Superioritatea vameșului, însă, consta în sinceritatea cu care își recunoștea păcatele și le regreta. O astfel de inimă a primit cuvântul lui Hristos atunci când l-a întâlnit, L-a primit în casa lui și, pocăindu-se, și-a răscumpărat cu asupra de măsură nedreptățile făcute semenilor lui. Aș dori ca această lege a lui Moise, prin care vinovatul dădea înapoi victimei de patru ori valoarea prejudiciului să fie valabilă și acum, iar penitenciarele să se desființeze.
Dar un vameș nepocăit, care vrea să fie tratat ca un om cinstit, întărindu-se în același timp în nedreptăți, cu ce e mai bun decât un fariseu care nu se bate cu pumnul în piept? Nu văd nicio virtute în a recunoaște că ești penal fără să faci ceva ca să nu mai fii.
Sigur, n-aș vrea să avem un război între vameși și farisei, care nu poate duce la ceva bun, fiecare parte fiind tentată să o demonizeze pe cealaltă. Un dialog ar putea însemna ceva, dar pentru asta e nevoie de buna-credință a ambelor părți, de dorința ca nu ei, ci adevărul să câștige. Și unde e adevărul e și binele. Fiecare avem de învățat de la ceilalți, iar uneori cel mai mult chiar de la cei care ne sunt potrivnici la un moment dat. Repet, esențială este sinceritatea.
P.S. Eu am înțeles că m-ai făcut jigodie doar ipotetic, însă la prima citire putea să pară altceva.