Sf. Isaac Sirianul despre „zeloții” care nu-și pomenesc ierarhii
După Sinodul din Creta (iunie 2016), printre ortodocși au apărut mai mulți fanatici și „zeloți”, care-și închipuie că apără adevărul de credință. Mulți dintre ei aveau un duh schismatic cu mult înainte de Sinod, iar documentele semnate în Creta, care, până la urmă, n-au o valoare teologică sau canonică prea mare, au devenit un prilej în plus de manifestare a duhului lor schismatic. De zeci de ani, ierarhii ortodocși din diferite Bisericii (inclusiv sau mai ales din Bisericile Locale care n-au participat la Sinodul din Creta), semnează „documente ecumeniste” mult mai dubioase, dar „zeloții” tot nu găseau motive serioase de a întrerupe pomenirea ierarhilor lor. S-au hotărât abia acum, când o duzină de fanatici au tulburat lumea cu pretinsa lor mărturisire de credință.
Unii răspândesc zvonul că și Muntele Athos a întrerupt pomenirea patriarhului, dar aceasta este o dezinformare rușinoasă. Nici una din cele 19 mănăstiri care îl pomeneau pe patriarhul Constantinopolului până acum (excepție făcând doar vechea obște de la Efsigmenou) nu a întrerupt pomenirea acestuia! Fac zarvă și seamănă tulburare doar câțiva monahi care stau pe la chilii singuratice și niciodată n-au făcut ascultare de stareț. În rest nimeni nu este preocupat cu acest subiect și nici nu discută despre el. Petrecând ultimele două luni în Muntele Athos m-am convins o dată în plus că adevărații monahi se roagă și fac ascultare, nu seamănă dezbinare și împotrivire…
După cum se știe, mai mulți clerici din România și Republica Moldova au întrerupt pomenirea ierarhului lor.
Nu sunt de acord cu ei și vreau să-i întreb pe cine pomenesc în loc? Cine le-a dat alt antimins și alt Mir? În spatele căror ierarhi „adevărat-ortodocși” s-au pus ei și de cine ascultă? Cred că răspunsuri clare la aceste întrebări nu există, de aceea, vreau să le împărtășesc un fragment din ultimele mele lecturi patristice. Este vorba despre Sfântul Isaac Sirul, care le explică tuturor „zeloților” cum ar fi trebuit să procedeze în situația dată. Sper că măcar unii din cei care au apucat pe căi greșite cu nepomenirea chiriarhului să se întoarcă în Biserică și, în loc să „apere adevărul”, să se lase apărați de Adevăr!
Prin aceasta nu invit la „adogmatism” și nici nu mărturisesc ecumenismul, ci doar chem la pace și dragoste. Dacă ne pasă de dogme și credință, să rămânem în Biserică, ca să ne împărtășim de lumina lor!
http://www.teologie.net/2016/10/01/s...nesc-ierarhii/